luni, 24 decembrie 2007

8. Proprietate. Posesie. Gelozie

La jalousie est le tyran du royaume de l'amour - Cervantes Car désir si intense engendre passion; Et passion si ardente engendre souvent possession, De possession naît destructrice jalousie, Tuant passionné désir et annéantissant la vie. D'après Freud, la jalousie est un besoin et peut prendre trois formes. Une forme « normale », quand le ou la partenaire est identifié(e) à l'image du père ou de la mère. Notre jalousie sera alors une manière de revivre des sentiments de l'enfance. Une forme « projetée » où on met en doute l'amour de l'autre et sa fidélité, tout simplement parce qu'on est soi-même infidèle et une forme « délirante » qui se fonde sur un « refoulement » homosexuel (ce n'est pas d'elle ou de lui que tu t'inquiètes mais c'est que tu envie « cet amour » que les hommes ou les femmes portent sur l'objet de ton désir). Disposition ombrageuse de celui qui voue un amour possessif et exclusif à quelqu’un et qui vit dans l’inquiétude et le soupçon permanent de son infidélité Lorsque l’esprit impur est sorti d’un homme, il va par des lieux arides, cherchant du repos, et il n’en trouve point. Alors il dit: Je retournerai dans ma maison d’où je suis sorti; et, quand il arrive, il la trouve vide, balayée et ornée. Il s’en va, et il prend avec lui sept autres esprits plus méchants que lui; ils entrent dans la maison, s’y établissent, et la dernière condition de cet homme est pire que la première. La personne possédée se comporte d’une manière qui ne lui est pas naturelle, par exemple parlant d’une voix totalement différente ou en présentant des pouvoirs de télépathie ou de clairvoyance. Il est sans doute à regretter, il n’est assurément pas à méconnaître, que la première vertu soit d’ordre strictement intellectuel, qu’elle consiste à surmonter l’orgueil dogmatique d’où procèdent les privilèges imaginaires d’une personne ou d’un peuple, d’un culte ou d’une génération Rien de plus dangereux qu’une idée générale dans des cerveaux étroits et vides : comme ils sont vides, elle n’y rencontre aucun savoir qui lui fasse obstacle ; comme ils sont étroits, elle ne tarde pas à les occuper tout entier. Dès lors ils ne s’appartiennent plus, ils sont maîtrisés par elle ; elle agit en eux, et par eux ; au sens propre du mot, l’homme est possédé. La jalousie est une émotion consistant dans le ressenti d'une agressivité envers une personne dont on se figure, à tort ou à raison, qu'elle possède quelque chose que l'on n'a pas et que l'on désire. Par extension, dans le cadre d'une relation amoureuse, la jalousie est la conséquence du sentiment de perte de l'être aimé, ou de l'exclusivité de son amour, au profit d'une autre personne - sentiment qui peut être basé sur l'imagination. Dans les cas extrêmes (paranoïa, agressivité permanente) elle est attachée à une relation amoureuse sur un mode possessif. La jalousie est souvent apparentée à l’amour, la haine, etc., fréquemment observée en même temps, et qui peut en avoir la force. L’exemple typique est celui d’un amoureux jaloux : il déteste que sa partenaire passe du temps avec d’autres hommes parce qu’il se sent le seul bénéficiaire légitime de l’attention de son amie. La jalousie se produit dans le cadre d’une relation à trois, lorsque quelqu’un (le jaloux) estime qu’une seconde personne se comporte pour un tiers (troisième personne, groupe, voire chose) d’une façon qui devrait lui être aussi (voire exclusivement) accordée. Le jaloux en conçoit du ressentiment, des reproches, qu’il adresse aux deux autres, avec généralement une focalisation sur le second. Le comportement qui suscite la jalousie peut être très varié : don d’objet, d’attention, d’amour, de paroles, etc. Par extension, on peut être jaloux de tout un groupe et de comportement généralement considérés comme anodin (simplement regarder une personne dans la rue, par exemple). Dans une analyse mimétique, le jaloux est le sujet, la seconde personne l’objet, et la troisième le modèle. Le jaloux voudrait être à la place du modèle, mais il ne peut pas. Aussi il peut chercher à le détruire ou l’écarter (jaloux qui tue l’amant supposé), ou a défaut se tourner vers l’objet (« Othello »). Si le modèle disparaît, la jalousie et voire même l'amour pour le sujet peuvent quitter le sujet. Henri Laborit utilise une autre approche selon laquelle il n’existe en soi ni de jalousie ni d’instinct de la propriété, mais plus simplement que nous construirions au fil du temps, et parfois dès la très petite enfance, des modèles associant la notion de privation à celle de douleur, et cherchons ensuite inconsciemment à créer des conditions évitant ces risques de douleur. Le désir d’aimer et d’être aimé, cette reconnaissance mutuelle de deux singularités incommensurables, ce lien personnel, intersubjectif, noué sur le plan des intériorités respectives, tel est l’amour comme sensibilité, désir et projet. Ce que la personne cherche (avec angoisse) dans l’amour, c’est d’être aimée pour elle-même, c’est-à-dire reconnue dans sa singularité irréductiblement particulière. L’idée de la propriété s’étend bien au-delà des bornes du mariage légal ; elle est un facteur inévitable, se glissant jusque dans l’union amoureuse la plus "libre". L’histoire de l’amour est inséparable de l’histoire de la liberté de la femme

7. Orgoliu. Pasiune

Orgoliu ....

cuvant mare
intrucatva piedica, limitare
dar si motor, catalizator

orgoliu care se ascunde in spatele demnitatii, asa cum egoismul se ascunde in spatele lui. Al orgoliului.

Orgoliu : o gramajoara de cuie, pe care nu le poti strange in palma, fara sa te zgarii. Poti incerca sa le aranjezi, sa le rotesti, sa le strangi incetisor sau rapid. Oricum ai face, tot vei ramane cu o urma.

Urma care ramane cand urmeaza ranii ramase urmasa

Orgoliu, nu tocmai acelasi lucru cu amorul propriu, nici cu mandria, nici cu trufia, nici cu ingamfarea, nici cu vanitatea.

Pasiunea

Ma intreb, de ce le-am alaturat ?

Poate pentru ca pasiunea e nascuta de orgoliu
Caci orgoliul nu e rational, orgoliu e o forma de manifestare a instictului de supravietuire

Pasiunea vine sa alimenteze animalul ce ni se ascunde in suflet, dar care se vrea hranit prin piele si pori
Care se vrea gustat si degustat, care vrea sa guste si sa deguste
Care vrea sa muste
Care vrea sa fie muscat
Care vrea sa raneasca si sa fie ranit
Dar care vrea placere
Caci e bine si sa fii victima si sa fii calau
Caci e bine sa simti ca traiesti
Ca-ti curge sangele prin vine
Ca te doare
Ca are gust sarat
Gustul pasiunii
Ca in spatele si inauntrul persoanei rafinate si educate ramanem aceeasi oamenii ce se adaposteau in grota
Ce pictau peretii invocand spirite ocrotitoare sau din contra pedeapseau cu gandul ceea ce nu putea pedepsi cu fapta
Care murdari de sangele bestiei ucise pentru hrana, continuau lupta, harjoana cu insotitorii, insotitoarele lor
Care din placere dar cu durerea inmulteau clanul
Care au ajuns de atunci acum tocmai datorita pasiunii
Dorintei de a fii in viata, de a supravietui, de a face, de a ramane

Si a orgoliului

de a fii cel mai puternic

6. Timp. Rabdare. Nerabdare

E amuzant cum cateodata viata aranjeaza momentele pe snur asa cum vrea ea si cum de fapt se dovedeste a fi cel mai bine.

Periodic imi pierd rabdarea si tot periodic cersesc argumente pentru a o regasi, a o hrani, a o intretine.

Spuneam eu candva, cuiva, ca rabdarea e instrument. Ca rabdarea nu vreau sa fie scop, punct terminus. Dar in acelasi timp rabdarea e promisiune.

E promisiunea timpului ce va sa vie, ce va sa fie, e dorinta continuta, e lucrurile bune pe care le vedem pentru noi in viitor.

Cel care face posibila pendularea intre rabdare si nerabdare e timpul.
Exista timp bun si timp rau. Exista timp bland si timp aspru, crud, care zgarie, care se incranceneaza in carnea noastra si lasa urme, atunci cand mai lasa ceva in urma.
Timpul bun e timpul care nu doare, timpul de care nu ti-e frica ca trece, ca se scurge, timpul pe care iti permiti in mod generos sa-l daruiest. E timpul in care toate lucrurile se intampla spe ogoirea sufletului.

Timpul bun naste rabdare, caci merita sa astepti timpul bun, sa atarni de ganduri, de sperante, de dorinte.

E ca o pasare, pe streasina acoperisului, ce deschide incet aripile, nu zboara inca, dar nici nu sta. E anticipare. E precursiune. E dinaintea lucrurilor. E ante, precedenta.

Dar daca lasi timpul bun sa se scurga din clepsidra, daca uiti sa o intorci, sa reiei ciclul, atunci vei simti ghearele nerabdarii. Vei simti scormoneala, racaiala, scurmarea.

E ca si cand in loc sa lasi aceleasi urme uniforme pe un parcurs rectiliniu, ai sta in acelasi loc, fara posibilitate de inaintare, dar continuand sa te misti, sa zgarmi.

Cred ca asa poti ajunge in cea parte de lume, sapand adanc, adanc, tot mai adanc.
In loc sa inaintezi in timp catre timpul cel bun, ai inainta in loc si in timpul static rau.

vineri, 21 decembrie 2007

ma scuzi

ma scuzi ca te folosesc pentru a obtine ceva pentru care nu vreau sa investesc nimic
te rog sa ma intelegi pentru ca eu sunt:
mai batran,
mai nebun,
mai cu griji,
mai cu trecut,
mai cu familie,
mai nesingur,
mai bun cu alte cuvinte : caci asta iti cer, sa imi permiti sa-mi fie mai bine si
iti mai cer sa nu ceri nimic la schimb
ai putea sa te bucuri doar cu faptul ca dai, asta ar trebui sa-ti fie de ajuns. Doar asta iti doreai, nu ?
Si apoi, ai fost avertizata, ti-am spus si chiar ti-am repetat, te-am intrebat si te-am speriat. Nu ai fugit atunci, de ce ai fugi acum ?
tu ai rabdare, griji n-ai ale tale, te ajut eu, iti dau griji la schimb. Oamenii nu pot trai fara griji

ma scuzi ca n-am incredere in tine si nici in mine. Deci nu pot avea incredere in noi.
acum mi-e rau, dar e comod. nu sunt singur, de doua ori nesingur.
tu-mi cer sa fiu singur ca poate sa devin nesingur o data. Nesingur o data e mai putin decat ce am acum.

cruzimea ta ma surprinde. tu esti tanara, n-ai trecutul meu, tu nu trebuie sa fugi si sa te ascunzi asa ca mine
tie ti-e usor, tu n-ai gresit, nu trebuie sa platesti
de ce nu poti intelege si accepta egoismul meu
e singurul avut si singura mea arma
doar datorita lui pot dormi noaptea
si pot lua de la viata mai mult decat vrea ea sa dea

bre planto, iarta-ma ca nu te ud, dar te rog, nu te usca

joi, 13 decembrie 2007

5. Egoism - compasiune

Egoism ... da da da si inca o data da.

Egoismul e arma noastra, datorita egoismului omenirea a supravietuit.

Egoismul inseamna ca EU sunt important, ca EU trebuie sa continui sa exist.

Egoismul inseamna ignoranta durerilor altora, egoismul inseamna lupta concentrata pe ceea ce vreau eu, egoismul e deci filtru si pavaza in lumea ceasta.

Bun,dar cum se face ca avem compasiune in lumea egoistilor ?

Dragii mei,compasiunea nu-i decat o rafinata si vinovata forma de egoism. Nu vreau sa fiu rau, nu vreau sa chinui, nu vreau sa ignor durerea altuia. Si din egoism arat compasiune.

Compasiunea e moneda care cumpara linistea sufleteasca a egoismului.

E numele elevat al milei celei groaznice. E tortionarul cu zambetul pe buze si miere in glas.

Am inventat multe cuvinte pentru compasiune : intelegere, tact,blandete,diplomatie, rabdare, iubire, empatie, dreptate,echitate, caritate, altruism, bunavointa....

Ah da, si egoismului i-am mai spus si copil (sa nu fim singuri, mama, la batranete...)

4. Ce vrem. Ce meritam. Ce obtinem

Eu am asa o teorie, care spune ca noi de fapt nu stim ce vrem, stim doar ce vor altii pentru noi.

Si chiar cand actionam in sens contrar asteptarilor celorlalti,asta nu inseamna ca noi asta am dori sa facem, ca fara conditionarea celorlalti am mai fi facut acel lucru.


Pot fii oricand contrazisa cu urmatoarele axiome :
oamenii vor sa fie fericiti
oamenii vor sa fie iubiti
oamenii nu vor sa simta durere
oamenii vor comoditate
oamenii vor confort
oamenii nu vor griji
oamenii nu vor sa fie absolut singuri
oamenii vor sa aiba putere, oricat de mica
oamenii vor sa lase urme - chiar daca ele se cheama copii
oamenii vor sa fie importanti
oamenii vor sa fie acceptati
oamenii vor sa fi intelesi
oamenii vor sa fie condusi
oamenii vor sa fie pedepsiti
oamenii vor sa pedepseasca
oamenii vor sa sufere
oamenii vor sa provoace suferinta
oamenii vor sa traiasca
oamenii vor sa si moara
oamenii vor sa uite
oamenii nu vor sa ierte
oamenii vor sa-si aminteasca
oamenii vor sa doarma
oamenii vor sa stie
oamenii vor sa ignore

Refuz insa sa accept ca intre cele spuse mai sus exista lucruri care se contrazic.

Ce meritam ?

Greu de spus. Meritul e o conventie, lumea din jur crede una, noi credem poate diferit, functie de cum am fost setati de la nastere si pana acum.
O zicala la moda spune ca meritam ceea ce smulgem, recoltam, pregatim, hranim, cultivam.

Ce obtinem ?

Aici ar trebui sa fie usor, caci toate astea trei : ce vrem, ce meritam si ce obtinem ar trebui sa fie sinonime.

Dar uite nu-s si atunci zic eu ca obtinem ceea ce ni se permite, ni se ofera, nu ni se refuza...

O fii suficient ?

3. Autosugestia. Iluziile. Refuzul realitatii

Tema asta nu poate urma decat celei de mai inainte. Caci ce nu am mentionat acolo e ca iubirea e autosugestie, e iluzie asa cum e si conditionare.

Oamenii vor sa vada, sa simta,sa creada, sa existe dupa anumite modele.
Ne autosugestionam ca un lucru e bun, ca o cale e gresita, ca noi avem dreptate, ca asa si nu altfel e corect, ca realitatea e cea pe care o vedem noi si nu alta.

Cand nu poti stii cu adevarat,te autosugestionezi. Iti trebuie reper. Nu putem functiona intr-un mediu cu variabile multiple. Daca exista oameni care se pot ghida dupa principiul - ce-o fii o fii, si da exista caci avem si fatalisti printre noi, ei o fac ca pe o ultima strategie de supravietuire. Si dezangajament. Nu stiu, nu pot actiona, nu pot influenta, voi reactiona cel mult.

Ne autosugestionam ca avem nevoie sa facem lucruri sau sa nu facem lucruri. Ce ne tine in cursa sunt iluziile.

Iluzia fericirii,iluzia iubirii,iluzia datoriei implinite, iluzia caminului, iluzia libertatii, iluzia dreptatii, iluzia pedepsei aplicate si justitiei facute...
Iluzii toate, caci daca am inceta de a fii noi si am fii altcineva,tot sistemul asta si-ar pierde valoarea. Ne-am uita la zbuciumul nostru ca la o agitatie gratuita, ale carei rezultate n-au absolut nici o semnificatie. Si presupunam ca din coincidenta, ca alterego am dori aceleasi lucru, sigur nu le-am dori la fel,nu le-am obtine pe aceleeasi cai si in acelasi mod.

Autosugestia si iluzille, ce sunt ele de fapt : raspunsul care se formuleaza in minte e ca sunt realitatile noastre, realitati alternative.
Alternative la ce ? Atat timp cat noi nu credem in altceva, acel altceva nu exista. Lucrurile exista doar daca investim gand in ele. Atunci primesc energie, se materializeaza si treptat ne depasesc, prinzand o viata a lor proprie,iesind de sub controlul gandului nostru.

Asta poate pentru ca in lumea gandurilor, atunci cand doua ganduri se intalnesc, ele nasc materie/energie oricum ar fi nasc autonomie de substanta si de autor.

Deci nu pot spune ca exista un refuz al realitatii, exista doar un refuz al conventiilor.

2. Foame de iubire - Nu exista iubire- Iubirea ca reactie chimica

Deci da, cu totii se pare ca suntem infometati de iubire.
Banuiesc motivul : am supt nevoia asta odata cu laptele gustos cand eram mici.

De ce am fii infometati ?
Pentru ca e asa bine sa fii iubit, pentru ca niciodata nu-i destula iubire, pentru ca ne place sa fim pusi mai presus decat orice alta fiinta pe lumea asta
pentru ca stim ca putem cere oricat, caci vom primi
pentru ca de fapt nici nu e nevoie sa cerem, primim
pentru ca suntem frumosi in ochiul celuilalt, asa cum n-am fii crezut niciodata ca putem fii
pentru ca suntem buni, doar e usor sa fii bun ca primesti
pentru ca suntem generosi,primim deci dam cu usurinta, in speranta acelui perpetuum mobile care sa nu se opreasca decat odata cu noi
pentru ca foamea de iubire nu poate fii saturata, se regenereaza, e cu atat mai mare cu cat primeste mai mult
e la fel de mare pe cat nu primeste suficient
pentru ca vrem sa fim fericiti,adica sa fim euforici,adica sa stimulam hipotalamusul cu morfina iubirii
sa emanam si receptam acei stimuli care ne aduc zambetul pe fata, multumirea in suflet,senzatia de plutire, care indeparteaza durerea, care estompeaza colturile, care catifeleaza lumea, care amana deciziile serioase, atunci cand nu le suprima cu totul, pentru ca vrem sa ne inchidem intr-un cocon comod si cald, bland, mangaiecios, transparent insa. Ca sa putem vedea si fii vazuti. Asa fericiti si iubiti cum suntem.

Foamea de iubire se refera la a primi iubire. Rar,doar ca anomalie, avem foamea de a da iubire. De fapt nu ceea ce facem noi nu-i decat un comert inselator, in care fiecare participant vrea iubire. Unii inteleg ca dand primesc, altii ca pentru a primi trebuie sa dea, altii ca nu trebuie sa dea ca sa primeasca, altii ca nedand primesc, altii ca asuprind primesc, altii ca disparand primesc...


Comert viclean, schimb de fluide si stimuli asupra centrilor nervosi

asta-i povestea si cine-o stie poate adasta

miercuri, 12 decembrie 2007

Cantec de inima albastra

Mai stii cum te strigam pe atunci
Icoana cu picioare lungi
Veneai pe rau sau rau erai
Curgeai in mine pana-n Rai
Cu limba preschimbata in bici
Manai pe coapse iepuri mici
Aveai un zambet cam mieriu
Erai mireasma, eram viu.

I:
Dar, of, of, of, de zici deochi
Acum de mine trag trei popi
Carnea miroase de pe acum
A scandurica de salcam
Pe cand orzeste muschi din cai
Mie tarana imi spune 'Hai'
Mie ulcica imi spune 'Blid'
Dragoste rostogolit...

luni, 12 noiembrie 2007

21 de subiecte

Mi-am propus sa acopar pana la sfarsitul anului.

Le listez aici pentru a ma autopedepsi, de nu voi implini ce mi'am propus.
Sa'mi fie postul cesta mustrare continua, chiar daca muta.

1. Despre blandete
2. Foame de iubire - Nu exista iubire- Iubirea ca reactie chimica
3. Autosugestia. Iluziile. Refuzul realitatii
4. Ce vrem. Ce meritam. Ce obtinem
5. Egoism - compasiune
6. Timp. Rabdare. Nerabdare
7. Orgoliu. Pasiune
8. Proprietate. Posesie. Gelozie
9. Puterea lucrurilor nerostite
10. Nestiut. Inchipuit
11. Persuasiune. Motivatie
12. Plans. Ciuda. Durere
13. Singuratatea lor
14. Ce-i frumos. Ce'ti place
15. Barfa - boala romaneasca
16. Griji mari. Griji mici
17. Inconstienta. Curaj. Nepasare. Comoditate
18. Realitate. Perceptie
19. Despre povesti si povestitori
20. Planurile mele fictive de sarbatori
21. Alegerea barbatpantofilor

Iata. Asta-i lista toata.

Alegerea barbatpantofilor

Bun. Se stie : orice femeie are un cult pentru pantofi, bijuterii, genti, curele, barbati. Adica acele lucruri care le pun mai bine in valoare si care atesta desavarsitul bun gust, dar si eligibilitatea femeii in categoria adevaratelor doamne.

Exista femei norocoase pentru care oferta este extinsa, in sensul in care punctul "bas de gamme" si "haut de gamme" sunt foarte departate unul de celalalt, plaja de selectie fiind foarte larga.

O sa exemplific asta luand drept exemplu pantofii. Pe langa criteriile estetice, de anduranta, comoditate si raritate mai exista unul total prozaic dar care e esential : marimea/masura/numarul.
O femeie care poarta 37,38 va avea multe optiuni, dar cu totul alta e situatia pentru cea care poarta... sa zicem 40.

Rasfatul face o astfel de femeie sa aleaga un model de pantof si abia ulterior sa se intereseze daca exista acesta si pentru marimea 40. In 99% din cazuri raspunsul este : "nu avem" cu variantele :
- nu se fabrica marimea 40 la acest model
- se face numai pe comanda si dureaza
- am avut foarte putine perechi si s-au dat repede, urmat de iata ce avem pe 40 :(

O astfel de experienta e frustranta e adevarat si iti modifica comportamentul.
Dovada certa este abordarea "ce aveti, marime 40?" Si atunci cenusaresele industriei de incaltaminte sunt etalate cuminti spre a fi admirate si poate probate si rar, extrem de rar, cumparate.

Se pare ca si barbatilor li se aplica in cazul meu, rationamentul precedent.
Cei ce-mi plac nu se mai fabrica si pe masura mea, iar cei disponibili (putini si tristi) nu-mi plac


Alegereile se fac functie de diverse criterii, dar mai ales functie de sistemul de referinta. Intotdeauna cumparam si vrem ceea ce e admirat si de restul lumii, poate chiar varianta premium, asa spre ciuda altora.

Cat de dureros este ca alegerea sa se faca nu functie de ceea ce-ti place, e frumos, bun, apreciat, ci doar de ce e disponibil. Ca si cand ar trebui sa alegi cea mai putin urata ratusca urata.

Well, doamnelor si domnilor, refuz sa ma uit la ratustele urate. Le ignor. Le-as dispretui chiar, daca nu mi-ar fi teama ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa fac o plecaciune mai mult sau mai putin modestului si trist cârd, cautandu-mi in grupul solidar pereche.

Despre blândete

Femeia trebuie sa fie blânda.

Asta era unul dintre ingredientele citate cu voce litanica de batrane atunci cand pregateau sufletele tinere pentru viata.

Ele spuneau o poezie lenesa dar incapatanata in care intreaga viata fusese condensata. Erau acolo ingramadite asa da-uri si asa nu-uri dupa cum se regaseau si "daca faci asha..." totul merge bine oricat de rau ar fi barbatul - fiara asta, stapanul asta crud, dar care asigura supravietuirea tribului.

Femeia trebuie sa fie blânda, sa inspire calm, seninatate, liniste, multumire, voiosie tacuta, compasiune, rabdare, zambet, sa aiba dulceata vorbelor, tacere ingaduitoare. Femeia nu trebuie sa intrebe, ea trebuie sa stie. Si sa inteleaga. Si mai trebuie sa fie. Femeie. Blânda.

Femeia blânda e femeia langa care se moare fara teama. Femeia blânda e cea la care-ti duci pacatele si trairile. Femeia blânda e deci duhovnicul barbatului tiran.

Oare prin asta inceteaza a mai fi femeie ?

vineri, 9 noiembrie 2007

Cassiopeia Cat - found poem

We suppose that
nothing beyond
this cat is and
that, trough a glass,
she asks herself,
not, of course,
seeking for us, but
the traces of her claws.
We suppose that
there is no thing or else,
and that
her purring,
like a mirror,
reprieves us because
we’re just a W,
just double look –
postponement for an I.

luni, 22 octombrie 2007

Adevar-minciuna

A fost odat' ca niciodat' un mare adevar turbat.
Era turbat de neagra turbare,
Caci nu putea ghici de'i fericit ori i se pare,
Nici nu stia de'i adeva au ba.
Intreba intr'una, dar nu se lamurea.
Primea raspunsuri vagi, sau aproximative,
Nesatisfacatoare, desi declarative.

Minciuna in schimb era linistita.
Nu avea probleme, caci n'avea constiinta.
Era calma si lina si invaluitoare,
Nu se straduia si era perfect convingatoare.

Oricine stie ca agitatia e suspecta,
Ca nu poti avea incredere in ea,
Ca denota o situatie abjecta,
Prin urmare adevarul agitandu-se,
Vrand sa inteleaga, sa stie, stresandu-se,
Nu reusea decat sa devina si mai putin veridic,
Sa se indoiasca de sine si fatidic,
Sa sfarseasca prin a deveni minciuna,
Pentru ca ea e blanda, draguta si buna.
Nu te obliga, nu te macina si nu te incrunta.
Te lasa sa faci ce vrei si te asculta
Apoi spune frumoase povesti,
Ppe care le doresti,
Si n'ai cum sa refuzi, sa te impotrivesti.
Plus ca buna crestere spune:
Ca unei adevarate doamne
Nu poti impune,
N'o poti acuza, brusca,
Brutaliza.
O adevarata dama prezinta incredere,
Buna crestere nu'i permite nici ei si nici tie
Sa fiti grosolani, sa dati dovada de badaranie.

Iata cum in lume, cu timpul adevarurile se transforma
Ce e usor de crezut, chiar daca e minciuna,
Devine adevarat, dupa cum adevarul care doare,
Minciuna e acuzat a fii, in gura mare.

Impresie de iarna

Ceru'i gri si gras. Da, da, gras, desi gri nu e o culoare care sa ingrase. Dar el zi e gras. E asha cumva bosumflat. pesemne de la atata plans i s'au umflat pleopele si da, parca e si nitel incercanat. Asta se intampla atunci cand plangi intr'una doua zile si o noapte.

Aerul e ascutit. Ascutit si aspru in acelasi timp. Cum te atinge, cum te ustura. E clar ca in asemenea conditii vitrege, nimeni nu vrea sa fie afara.

Inauntru insa avem doua situatii diferite : ori e foarte frig, in consonanta cu afara-ul, fie e cald si blajin, in antiteza cu afara-ul.

Acum sunt in inauntrul cald si blajin. Pentru ca afara e iute, inauntru e dulce. Pentru ca afara e aspru, inauntru evident nu poate fii decat moale.

Si chiar asha este, iar daca nu este, eu asa vad inaunutrul, si daca voi nu puteti vedea inseamna ca sunteti extraterestrii, ca voi sunteti in toamna, cand eu deja am intrat in iarna, ca vreti sa va fie frig si trist, cand mie imi e cald si voios.

Si zau ca ar fi bine sa va mutati in inauntrul pe care'l vad eu, pentru ca aici miroase a brad, a gutui puse la copt in fereastra, a cacao cu lapte, a toast si unt, a sare, de la covrigii cu susan si va mirosi a cozonac si a zahar ars. C'asha vreau eu :)

De-a oamenii mari

Oficial sunt om mare de vreo 11 ani - mama, cat timp a trecut. In realitate nu cred ca m'am schimbat prea mult de cand eram liceana. Banuiesc ca am capatat o mai mare doza de curaj sau sa o numim inconstienta.

De atunci, din vremea in care inca mi se mai spunea ca sunt doar un copil, am ramas un copil, dar unul care se joaca de'a oamenii mari. Joaca asta de'a oamenii mari are tot felul de etape, pasi, ritualuri de implinit. In primul rand trebuie sa'ti finalizezi studiile (alea teoretice sau ale vietii). De fapt si ale teoretice si ale vietii. Pentru mine a fost chiar mai usor sa le termin pe cele teoretice, erau intr-un limbaj si se inscriau in limite comportamentale ce-mi fusesera clar explicate, care mi'erau cunoscute, ale caror limite pozitive si negative le stiam.

Puteam sa le recunosc, puteam sa le categorisesc, puteam sa prevad si sa influentez rezultatele viitoare ale actiunilor curente.
In ceea ce priveste scoala vietii - ma face sa zambesc sintagma asta, prima data am auzit in tramvaiul 23,cand un peste incerca sa vanda serviciile unei dame unui barbat care parea a avea bani dar si interes pentru acele servicii. Sau poate era tatal care incerca sa-si vanda fiica, ca pe un bun, eventual singurul de pret - prin faptul ca i se putea aplica un pret. Fata era laudata ca nefiind scolita in sensul educatiei prin institutiile de invatamant dar avand ceea ce e mult mai important : "scoala vietii". Pesemne scoala vietii insemna ca ea cunoscuse (intim si profund) multi oameni ( unde oamenii sunt barbatii, femeile fiindu'le anexe, accessorii, aparate menite sa faca viata comoda si uneori placuta). Sau poate insemna ca traise multe, mai curand rele decat bune, nu se mai speria de ele, nu ar fi fugit de greutati, de rautate, de violenta, pentru ca de acum stia ca oriunde s-ar fi ascuns, tot asta ar fi gasit, si cel putin, raul cunoscut e mai bun decat unul nou, cu care ar trebui sa te obisnuiesti.

Scoala vietii, o mai fii insemnat si faptul ca avea copii, la care eventual renuntase, ii abandonase prin vreun ungher, ca pe niste accidente, evident neplacute, oricum neprevazute. Si daca accidentul s-a produs usor, ar trebui sa se poate si dezintample la fel de usor. Societatea a facut ca viata sa'i fie asa de grea, societatea e responsabila pentru ea. Doar ca societatea asta e facuta din oameni, care se aseamana teribil de mult si care reactioneaza la fel. E greu nu sa faci rau, nu sa nu faci rau, e greu sa faci bine. Presupune o intentie, dar si asumarea responsabilitatii binelui. Pentru ca binele deranjeaza. Nimeni nu asteapta binele, pe langa faptul ca nimeni nu mai poate azi recunoaste binele. E doar ceva diferit de ceea ce vedem in fiecare zi. Acte bune gratuite nu exista si atunci sigur ce-l ce greseste cu binele, are de fapt intentiile lui secrete, agenda lui ascunsa. Fie doar si cativa metri patrati in rai.

Spuneam de finalizare studii, asta ar fii un pas (obligatoriu sau nu, depinde de fiecare dintre noi, sau de fiecare oicumena in care traim, daca studiile sunt percepute ca utile, ca aducand valoare), un alt pas e - si nu neaparat in ordinea asta- obtinerea unei slujbe, apoi realizarea unui camin, atat in sens practic si vizibil - casa, masina etc, dar si in sens social - familie, celula de baza a societatii, perechea, copii si poate - daca ai disponibilitate, timp si mijloace, prieteni.

Jucandu-ma de'a oamenii mari, am pornit-o grabnic pe drumul mai sus trasat: am obtinut o slujba, am bifat partea usor de indeplinit a caminului : am un imobil, nu de tot, ci in "codevalmashie cu banca", cum ar spune un prieten al meu. Prieteni am, putini dar buni-zic eu. Oricum buni pana la proba contrarie. Ce ar mai fii de indeplinit : masina, si familia, nu ?

Dar pentru ca nu sunt un om mare de'adevaratelea, voi trisa si in loc de familie, voi satisface curiozitati, in loc de obligatii si drepturi, voi fura bucurii, in loc de maturitate si responsabilitate, voi alege inconstienta, nerabdarea, lipsa de griji.
Problema mea e, ca problema oricarui hot : cat timp voi putea sa-mi fac meandrele, cand oare voi fii prinsa si sanctionata. Sanctionarea va veni din exterior, sau e deja in mine, bine codata si insusita, astfel incat eu inca sa nu stiu, dar incet incet, ea sa iasa la suprafata ? Cat timp oare voi mai avea parteneri de inselatorie ? Nu exista crima perfecta, iar singuratatea e cea mai sigura pedeapsa din toate. Cand parteneri-mi vor disparea, cand voi fii singurul specimen de copil care se juca de'a oamenii mari, dar nu era unul, atunci pesemne ca acel copil va muri. Nu stiu ce va ramane in urma lui. Pesemne o mare absenta. Sper sa nu doara si sper sa existe anestezice pentru el. Sau si mai bine, sper ca poti uita cum e sa fii copil.

vineri, 19 octombrie 2007

Le jeux à cache - cache

Je joue un jeux
assez dangereux.
Un jeux d'horage,
feu intérieur sauvage,
qui mets le coeur en suspense,
à prendre des sentiments intenses
sans se soucier de l'âme
de la patience et de la gamme
des espoirs, souvenirs et désirs.
Dans lequel apparaîment je follâtre pour le plaisir
mais je trouve pas l'appât
autant recherché et qui me laisse pas
m'arreter
me pencher
me reposer
puisque
ceci dira accepter la defaite,
ou bien accepter la retraite
dans une vie paisible,
tellement risible
et surtout ennuyeuse,
puisque pas douleureuse,
pas tourmentée
uniquement fatiguée...


Joc
un joc periculos,
Un joc de furtuna,
de foc interior, de urgie nebuna,
care'mi lasa inima prada
sentimentelor gramada.

Caruia nu'i pasa de suflet
de rabdarea si de sirul
sperantelor, amintirilor, dorintelor vuiet.
In care par a vagabonda in cautarea placerii
negasind hrana care sa ma sature
cautarea s'astampere.

Care nu ma lasa
sa ma opresc
sa ma plec
sa m'odihnesc

Caci ar insemna sa recunosc infrangerea
sau ceea ce'nseamna renuntarea
in fata unei vieti linistite,
de plâns,
atat de plictisite,
pentru ca nedureroasa
amorfa,
ci doar obosita.

Ennui - SYLVIA PLATH

Tea leaves thwart those who court catastrophe,
designing futures where nothing will occur:
cross the gypsy’s palm and yawning she
will still predict no perils left to conquer.
Jeopardy is jejune now: naïve knight
finds ogres out-of-date and dragons unheard
of, while blasé princesses indict
tilts at terror as downright absurd.

The beast in Jamesian grove will never jump,
compelling hero’s dull career to crisis;
and when insouciant angels play God’s trump,
while bored arena crowds for once look eager,
hoping toward havoc, neither pleas nor prizes
shall coax from doom’s blank door lady or tiger.

Ennui

Je m'ennuie éperdument et je sais pas quoi en faire.

Autrement dit, j'ai à faire mais aucune envie à le faire, puisque ça veut dire déposer une effort ou même pas, mais se concentrer, se focuser, rester accrocher à une chose pour un certain délai. Et j'ai pas envie.

Vous vous rendez compte: envie et ennui commence avec "e" les deux. Comme l'envie c'est l'opposé de l'ennui ou "the other way around" c.a.d à l'inverse : l'envie est l'opposée de l'ennui, je me demande si je ne passe pas ma vie à penduler entre les deux.

Aujourd'hui c'est l'ennui. Ceci veut dire que demain ce sera l'envie ?

Peut être je vais v'annoncer ceci lundi :P, mais qui sais, je serais problablement en état ennui lundi aussi...

luni, 15 octombrie 2007

Despre foame si false asteptari

Suna frumos " false asteptari" de fapt ele nu's false deloc sunt cat se poate de reale, dar falsitatea le'ar veni din nerealism.

Vorbeam candva despre starea de "asteptac". Asteptarile sunt ale lui in mod cert. Si totusi te poti plictisi de asteptari, ele pot fii foarte obositoare. Si cat de bine e cand ai obosit de ele, caci atunci, si doar atunci - oricat ai incerca sa le fentezi altfel- poti renunta la ele, le poti abandona fara urma de regret.

De fapt viata e foarte simpla, oamenii o complica. Viata e o insiruire de evenimente, poate fii foarte bine desenata pe o curba determinata de axa experientelor si axa timpului. Nu stiu ce forma are curba, daca e exponentiala sau logaritmica, nici cum ar fi bine sa fie ea, dar cert este ca incepe intr-un punct si se termina intr'un altul. Viata poate fii privita obiectiv ca o suma de decizii, ea se desfasoara indiferent de asteptari, dorinte, regrete, sentimente.

Viata poate fii o functie plictisitor de calma de forma f(x)=1 sau 0, unde 1 este actiunea la momentul 0 si 0 este inactiunea la acelasi moment.

Actiunea sau inactiunea se refera la a raspunde sau nu, la stimulii ce se manifesta la un moment dat.

Daca timpul este o functie matematica, si sigur este, viata poate fii si ea.

Singurii care nu pot fii definiti printr-o functie suntem noi oamenii. De fapt ma insel si banuiesc ca psihologii mi-ar putea spune ca si oamenii pot fi definiti printr-o functie in care termeni ar putea fii : familia, mediul, educatia, prietenii, slujba, credintele populare, conditionarile societatii, lipsa sau excesul anumitor substante in organism, contextul social, politic, economic, locatia geografica etc

Si sigur exista printre noi, acei oameni care sa poata utiliza aceasta functie in directia dorita de ei.

Vorbind despre foame: ea este de fapt denumirea generica a lucrurilor care ne fac sa variem la stanga sau la dreapta pe curba vietii noastre. Foamea e foame de energie, foamea de ispite, foamea de marire, foamea de putere, foamea de bani, foamea de confort, foamea de cunoastere, foamea de iubire.

Daca ar fii sa ma incadrez intr'una dintre categorii, m'ash incadra in categoria unde n'am atins inca la nici un punct satietatea. Stiu eu care'i ceea :)

Iar satietatea se atinge prin expunere repetata la stimuli. Sensibilitatea scade o data cu frecventa si intensitatea expunerii.

Teoria asta ma sperie zau. Asta nu inseamna decat ca odata primit ceea ce'ti doresti, te vei satura, vei uita cat de mult ti'ai dorit acel ceva, vei ajunge sa'l dispretuiesti, sa nu'i apreciezi valoarea si existenta.

Inca o dovada a animalului ciudat care suntem : nu ne place si nu ne dorim decat ce nu putem avea. Si atunci fericirea nu e o stare durabila, banuiesc ca tine tot atat cat un orgasm ( ca sa fiu si triviala in acest post). Bine dar asta o stim de la nea Aristotel zicere.

Prin urmare, voi continua sa fac ce am facut si pana acum : imi voi dori doar ce nu pot avea. Acum insa fiind avertizata ar trebui sa nu ma mai doara neimplinirea, pentru ca de fapt asta imi doresc.

luni, 1 octombrie 2007

Ar fi trebuit sa scriu despre

naivitate si prietenie

Despre naivitate, nu mai are rost sa scriu, o practic cu evlavie in fiecare zi chiar daca continua sa ma enerveze persistenta'mi.

Despre prietenie doar atat : multumesc, nu stiu cui ar trebui sa indrept multumirile astea, dar multumesc ca exista prieteni.

atat

luni, 24 septembrie 2007

Oiseau

la paume
de ta main
sur mon coeur.
nid abbritant
oiseau palpitant,
mon sein.

Azi as vrea...

sa nu exist, sa nu fiu, sa nu gandesc, sa nu vorbesc, sa nu simt, sa nu doresc, sa nu pot, sa nu am amintiri, sa nu am viitor, sa nu am prezent...

azi as vrea, sa pot privi, fara gânduri, lumea din afara, sa ma uit la ea, sa nu ma intristeze,sa nu ma bucure, sa nu ma induiosheze, sa nu ma preocupe, doar sa ma uit.

azi as vrea sa fiu un mare ochi, albastru sau verde, sau caprui, sau negru, sau gri, sau galben sau rosu sau

azi as vrea sa fiu un ochi care se inchide inspre in afara, care nu vede decat cand se inchide, care cand clipeste doar vede cu adevarat, care cand se uita nu percepe si nu retine nimic

azi as vrea sa nu am sentimente, sa nu am nazuinte, sa nu tânjesc, sa nu am dor si nici durere

azi as vrea ca lumea sa se invarta fara mine, ca oboseala sa nu insemne nimic si ca azi sa dureze

azi as vrea sa nu vreau

azi sunt obosita de gânduri

azi sunt si n'as vrea sa fiu

zic eu ca lumea ar merge inainte si fara io ceva timp

vineri, 21 septembrie 2007

L'Invitation au voyage

Mon enfant, ma soeur,
Songe à la douceur
D'aller là-bas vivre ensemble!
Aimer à loisir,
Aimer et mourir
Au pays qui te ressemble!
Les soleils mouillés
De ces ciels brouillés
Pour mon esprit ont les charmes
Si mystérieux
De tes traîtres yeux,
Brillant à travers leurs larmes.


Là, tout n'est qu'ordre et beauté,
Luxe, calme, et volupté.


Des meubles luisantes,
Polis par les ans,
Décoreraient notre chambre:
Les plus rare fleurs
Mêlant leurs odeurs
Aux vagues senteurs de l'ambre,
Les riches plafonds,
Les miroirs profonds,
La splendeur orientale,
Tout y parlerait
A l'âme en secret
Sa douce langue natale.


Là, tout n'est qu'ordre et beauté,
Luxe, calme et volupté.


Vois sur ces canaux
Dormir ces vaisseaux
Dont l'humeur est vagabonde;
C'est pour assouvir
Ton moindre désir
Qu'ils viennent du bout du monde.
—Les soleils couchants
Revêtent les champs,
Les canaux, la ville entière,
D'hyacinthe et d'or;
Le monde s'endort
Dans une chaude lumière.


Là, tout n'est qu'ordre et beauté,
Luxe, calme, et volupté.

vineri, 7 septembrie 2007

scriaza despre budhjuii

primind misiune dificila, grad de complexitate infinitezecimala, m-am pus pe gândit.
Dar am constatat cu stupoare ca gândurile nu se lasau state. Se tot foiau, unele la stânga, altele la dreapta. Unele, sinuoase, se
foiau in ambele directii, secvential in timp si in spatiu.
Unul dintre ele, obsedant de-a dreptul, spunea ca el se plicti si nu vrea. Nu vrea dom'le si pace ! Te poti pune cu gândul zabauc
? Nu prea ? Ca el se preface ca tace si cand colo face pui.
Dap, caci si gandurile fac pui, puishori de ganduri sau gandurici, cum le mai zice.
Si gandurile astea fosgaicioase, n'aveau nici un chef sa se gandeasca la budhjuii. Un prim motiv ar fi ca se termina in 2 ii si
asha ceva e foarte, foarte, foarte rar. Nici macar nu se exista. Al doilea motiv e ca "d" a fost pus langa "h", ori e de
notorietate faptul ca cele 2 semne grafice - atentie, nu le place sa li se spuna consoane, tot timpul oamenii fac greseala asta
total lipsita de tact si delicatetze, deci e de notorietate faptul ca cele doua consoane nu domiciliaza alaturat, ci ca intre ele
exista cativa alti locatari si chiar o locatara.
Comprimarea asta spatiala nu se explica nici prin penuria de locuinte, nici prin apropierea care ar putea exista intre semnele
grafice si care prin absurd ar presupune ca ele domiciliaza in aceeasi locatie. Nu este cazul, sunt semne foarte independente,
autonome si se refuza unei suprapuneri grafice. Suprapunerile grafice sunt o realitate dureroasa a altor natii si motivele
existentei lor nu fac obiectul acestei discutii.
Revenind la refuzul de a scrie despre budhjuii, cele doua motive avansate mai sus, pot fi sau nu suficiente, ideea este ca nici
macar nu e nevoie de motiv cand vorbim despre ganduri indaratnice.
Facand un extrem de mare efort de vointa sau mai bine zis de gand, caci despre ganduri vorbim, am putea spune asha cu mare
lejeritate ca budhjuii sunt galbeni, datorita expunerii la lumina lamâioasa care vine de la cei 3 sori, in permanenta prezenti pe
bolta cereasca, a celei de'a cincea planeta din constelatia Agurida. De inaltime medie, sunt putin mai inalti decat guldushii,
vecini lor, dar si mai inceti. Datorita acestui lucru, ei au o durata de viata mai mare si au putut realiza construirea de "domuri"
cum numesc ei cutiile acelea de lavanda, de inaltimea unui degetar, dupa canoanele omenesti. In aceste domuri locuiesc clanuri
intregi. Budhjuii locuiesc doar in clanuri. Ei nu pot concepe viata in "familii" in care cativa membrii stingheri sa incerce sa
impace trecerea timpului si treburile casnice. Clanurile numara pana la sute de indivizi si nu e deloc ciudat sa vezi subgrupuri de
budhjuii de 20-30 indivizi care realizeaza aceleasi miscari in acelasi timp. E felul lor de a spune ca acum se inteleg. Cand sunt
in dezacord se regrupeaza si imbratiseaza alta miscare cu alti indivizi.
Budhjuii sunt mugupari adica ei se reproduc prin muguri. In momentul in care un clan doreste noi membrii, deleaga un grup de 10
pana la 30 de indivizi care pentru 2 saptamani - timp omenesc- stau cu picioarele in apa. In acest context pe brate, le rasar
muguri, care in timp se desprind,capatand picioare. Ulterior, mainile, trunchiul, capul si celelalte detalii ale fizionomiei
budhjuiilor se fac evidente.
In momentul in care un clan se apropie de extinctie, caci eu nu mor ca individ ci doar ca si clan, se grupeaza in sudul planetei,
dand nastere acelor protuberante albastre, a lavanda mirositoare.
Cam atat pe ziua de azi...
Victor, ai terminat de fumat ?

miercuri, 5 septembrie 2007

Quand Elle Rit Aux Eclats

Elle se déhanche, s'avance, se penche
Rousse, provocante, elle te mate, elle te vampe
Toi, tu sais déjà, qu'il n'y aura plus qu'elle
Son corps, sa voix qui t'ensorcellent
Tu ne vois pas qu'elle t'épie, qu'elle te guette
Quand, avec d'autres, elle rit aux eclats
Fatale, elle se pame, t'alarme, te désarme
S'appuie sur ton epaule, s'accroche à tes paroles
Toi, tu crois déjà qu'elle chancelle et chavire
Quand, alanguie, elle fremit et soupire
Tu n'est comprends pas qu'elle est de celles qui charment
Avec leur corps et sans leur ame
Elle se déhanche, s'avance, se penche
Frivole, elle papilonne,se pose et puis s'envole
Toi, tu sens déjà ton coeur qui se lézarde
Tu donnerais tout pour qu'elle s'attarde
Tu n'imagines pas q'elle l'épie,qu'elle le guette
Quand, avec toi, elle rit aux eclats
Tu ne vois pas le piège qui fera voler ton coeur aux eclats
http://uk.youtube.com/watch?v=TJshEc5BlVI

PAUVRE DIABLE

Incroyable
On t'a vu errer dans les rues
A des heures improbables
Hurler à tes amours déçues
Pour un misérable
Une pauvre fille anéantie
Par un pauvre diable
Pitoyable
Tu noies tes illusions perdues
Dans des bistrots minables
Tu pleures dans des bras inconnus
Que tu crois charitables
Une pauvre fille qui se maudit
Pour un pauvre diable
Pour un fils de salaud
Qui tue avec des mots
Un frimeur, un macho
Que tu avais trouvé beau
Un petit escroc
A qui tu donnais trop
Qui t'a pas fait de cadeau
Quand il t'a tourné le dos
Pleurer
Tu ne fais que pleurer
Tu vis dans tes pensées
Et ça te fait pleurer
Pleurer
Tu ne fais que pleurer
C'est fini de danser
La fête est terminée

http://uk.youtube.com/watch?v=xwRXuwFsiW0

marți, 4 septembrie 2007

Farouche Victor

qui veux et puis s'arrête, qui désire et puis se refuse,
qui envie mais donne aussi énormément, qui pleure mais sourit du coin des lèvres,
qui tourmente mais plus encore qui se tourmente,
qui veux s'expulser de soi même, mais qui pourra jamais vivre sans ce qu'il est,
qui a vécu tellement et qui n'est pas encore satisfait du montant des souvenirs,
qui n'a pas peur de la vie, mais qui la craint dans chacune de ses secondes,
qui possède tellement mais n'en sais pas,
qui se dit malheureux mais qui aime son malheur,
qui veux le bonheur mais le fuit systématiquement,
qui a tout ce que lui faut dans soi même mais qui en recherche toujours ailleurs.

ce que j'espère c'est ne pas être arrivée à la fin de mon temps... pas encore

luni, 3 septembrie 2007

Victor : Senteur & Tit mec

Senteur
de toi
un peu
y est toujours,
ta saveur
dans ma bouche
ton odeur
dans mes cheveux,
ta voix
dans mon oreille interne
grattant en rythme l'escalier
qui mène à ma pensée

Tit mec
tit mec qui descendait ou pas à la suivante,
devenue une femme troublante
de trop longs doigts s'agriffant dans la chair de mes jours,
d'une peau faite d'un bout de languissante soie,
des yeux coeur de coing ou bien grains de melon,
restés parmis les dents de mon enfance,
enjoleuse me hante.

vineri, 31 august 2007

Asteptacul - sau starea de a suspenda timpul

Din cand in cand cu totii suntem asteptaci.
Asteptam sa se intample ceva, sa nu se intample, de obicei asteptam sa treaca o bucata din timp.
Dar asa cum asteptam sa treaca bucata dorita de noi, ne dorim ca urmatoarea bucata sa ramana cat mai mult, sa se expandeze nitel, nu mult ci asha de tot.

Teoria continuului spatiu-timp parca spunea ca atunci cand timpul trece repede spatiul e incet si invers. Oare ? Sau era vorba despre timpul care devine spatiu si spatiu care devine timp.

Si in fond ce si-ar dori un asteptac : timp sau spatiu ?

Eu daca as fi asteptac mi-as dori spatiu, dar numai dintr'un punct incolo. Din punctul temporal dorit de mine. Atunci voi ordona timpului sa devina spatiu, si uite asha nu voi mai fii sau voi fii etern ?

Trebuie neaparat testat. Testat mai intai virtual, in minte asha, in gand, si daca ma voi trezi batrana inseamna ca am calatorit foarte, foarte mult.

joi, 30 august 2007

Rasfatz

Cautand despre rasfatz ......


1.
RĂSF'ĂT, răsfăţuri, s.n. 1. Faptul de a (se) răsfăţa; mângâiere, alintare; (depr.) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belsug. - Din răsfăţa (derivat regresiv).Sursă : DEX'98 (19154) - ana_zecheru

2.
RĂSFĂT s. v. alintare.Sursă : Sinonime (205178) - siveco

3.
RĂSFĂT s. v. abundenţă, belsug, bogăţie, îmbelsugare, îndestulare, prisos.Sursă : Sinonime (205179) - siveco

apoi


xxx (Referinte: 25498 / Vizite: 125369)
Editeaza
xxx,Aici iti faci cei mai multi prieteni, intra si nu vrei regreta nici o clipa
http://www.intimi.ro - Detalii Site
Salon de infrumusetare (Referinte: 1 / Vizite: 119)
Editeaza
Intr-o ambianta calda si prietenoasa, salonul Caprice Land va adreseaza o invitatie la rasfat.
http://www.caprice.lx.ro - Detalii Site
Atingeri senzuale - masaj erotic (Referinte: 8 / Vizite: 370)
Editeaza
Ai trait senzatiile oferite de masaj erotic ? Antingeri senzuale, rasfatul simturilor, imbratisari tandre soapte fierbinti totul intr-o atmosfera fantastica cum sigur nu ai mai intalnit. Suna la 0728557788 , 0726EROTIC, 0726376842 si fanteziile tale erotice vor prinde viata !
http://www.atingerisenzuale.ro - Detalii Site
senzuala (Referinte: 1 / Vizite: 1638)
Editeaza
Mi-ar place sa iti dedic o ora sau mai multe din timpul meu, sa te rasfat, sa iti fac toate placerile, sa te alint , sa iti dau o felie de paradis... Vino sa vezi ca exista si pe pamant, RAI... suna-ma pentru mai multe detalii 0720750115 violeta te pupik
http://senzuala4u.escort - Detalii Site
hevia (Referinte: 21 / Vizite: 116)
Editeaza
Rasfata-ti simturile si traieste la limita dintre relax si extaz
http://www.hevia.ro - Detalii Site

Relaxare si rasfat - ele.ro
Iti place sa inoti dar iarna iti limiteaza acest rasfat? Poate ca o excursie in locuri fierbinti nu iti permiti acum, dar cateva ore petrecute la o piscina ...www.ele.ro/Relaxare_si_rasfat_--a3694.html - 56k - Cached - Similar pages
Blog cu haz » Blog Archive » Răsfăţ
rasfat.gif. This entry was posted on Sunday, July 15th, 2007 at 9:38 pm and is filed under Foto. You can follow any responses to this entry through the RSS ...adriancalarasu.info/2007/07/15/rasfat/ - 9k - Cached - Similar pages
rasfat
Caută rasfat in motoare de cautare. ... Sursă : Sinonime (205179) - siveco. 4. răsfăţ s. n., pl. răsfăţuri Sursă : DOR (276656) - siveco ...rasfat.vocabular.ro/ - 6k - Cached - Similar pages
Despre rasfat...
Despre rasfat...:Intrebare: Daca ii acord bebelusului meu prea multa atentie si dragoste inseamna ca il rasfat?www.desprecopii.com/info.asp?id=134 - 41k - Cached - Similar pages
Jurnal de rasfat - 60 de idei
Jurnal de rasfat - 60 de idei:Pe 4 ianuarie 2006, pe forumul Femina Intim, doamna Scarmanus isi facea curaj si deschidea un subiect intitulat – cum nu se ...www.desprecopii.com/info.asp?id=1133 - 75k - Cached - Similar pages
Ghid Romania - Infrumusetare, Rasfat si Relaxare - Salonul Lady ...
Infrumusetare, rasfat si relaxare...Lady Butterfly iti dezvaluie secretele unui corp de invidiat. Idealul siluetei tale are un singur nume - Lady Butterfly. ...www.ghid-romania.com/story.php?title=Infrumusetare-Rasfat-si-Relaxare--Salonul-Lady-Butterfly--Idealul-si... - 28k - Cached - Similar pages
PCFarm.ro - Rasfat pentru piele
Rasfat pentru piele Doliva Lotiune de corp + Bottega Verde Gel de dus cu cirese si rodii O combinatie speciala pentru pielea uscata, lipsita de energie ...www.pcfarm.ro/produs/2317/Rasfat-pentru-piele - 164k - Cached - Similar pages
Cada - oaza ta de rasfat - Frumusete - Eva
Cada - oaza ta de rasfat. ... Cada - oaza ta de rasfat. Macar o data pe saptamana, inlocuieste dusul "rapid si eficient" cu o baie "ca la carte", ...www.eva.ro/frumusete/articol248.html - 59k - Cached - Similar pages
Terapie şi răsfăţ cu jeturi de apă - Jurnalul de Sănătate
Centrele SPA, din ce în ce mai numeroase şi în ţara noastră, sunt sinonime cu locuri de odihnă şi răsfăţ. În astfel de centre, se practică diferite tipuri ...sanatate.jurnalul.ro/articole/98490/terapie-si-rasfat-cu-jeturi-de-apa - 29k - Cached - Similar pages

Le Louminou




Parrrrrce que le louminou dans la lumièrrrrre on peut le voirrrrrrr

miercuri, 29 august 2007

Gâlceava

victor: de ce ma interoghezi tu pe mine??
victor: de ce nu mai scriu?? ca nu am nimic de spus
victor: se infasoara asa cateodata valul in mine si cred ca ar conta ceea ce spun, ceea ce gandesc
victor: dar trece repede
victor:cine are nevoie de ganduri marunte si palide care sa umple bitii pusi la dispozitie de altii tocmai pentru ambitii nevolnice
victor: da' tu de ce nu scrii??
victor: scrii mai bine ca multi altii si nu-ti vad semnatura pe nici unde
victor:am fost magar
victor: scuza-ma
victor:nu aveam dreptul
bubu: ce zice ?
bubu: tu cu cine te certi ?
victor:scuze scuze
bubu::)
victor: am fost magar
victor:ma iarta
victor:m-am suparat prosteste pe tine

Your application - sau castigator la categoria LOLOZAURUL DE AUR - bubu zicere

Dear Mrs. X,

IKB Leasing would like to thank you for your personal concern in our group member company
in Bucharest.

We have seen exorbitant interest in the offered jobs.So we apologize for not having written to
you earlier. We recognized you as a very committed candidate. But there were also people
who will meet our needs on the financial market better.

As such we regret not being able to make you an offer for the announced position.

Yours sincerely

IKB Leasing

marți, 28 august 2007

Victor - Re: moralitatea, rigorismul imperativului categoric si terorismul

Timid, ca la orice inceput, incerc sa-mi spun si eu parerea... De fapt, nici macar nu e neaparat a mea, in sensul de posesiune intelectuala (a propos, si asta ar fi o tema de discutie -moralitatea posesiunii intelectuale)... Unde ramasesem?! Aha, la moralitate, la omul moral. Kant parca, spunea ca omul are o lege morala interioara careia i se supune. Legitate dictata de catresocializarea primara si slefuita de catre cea secundara sub presiunea tuturor vecinatatilor, ar spune sociologii; psihologii ar incerca sa o explice prin prisma strategiilor adaptative, legate saunu de latura abisala, biologista et caetera - functie de scoala si orientarea fiecaruia. Pe aceeasi tema am mai auzit la telejurnal ca moral omul reactioneaza doar in situatiile de o moralitateelementara, iar intr-un tabloid, fata de la pagina "z" m-a lamurit ca moralitate elementara ar fi situatia in care omul maslowian are asigurate nevoile fundamentale. Noroc de un amic ce m-a luminat si in problema asta: "Bah, asta vrea sa fie cand nu te ploua, nu te ninge, nu sta nime' cu cutitu' la gatu' tau, ai burta plina, stai tolanit intr-un fotoliu cu o scobitoare intre masele si un pahar de vin in fata si o bunaciune de femeie tocmai s-a ridicat de langa tine cu un zambet satisfacut pe fata! Ca, dac' nu esti in situatiunea descrisa de mine se cheama ca esti nesatisfacut, iritat,suparat, nemultumit, agresiv si numa' la moralitate nu-ti sta mintea. Acu' ai priceput?!" Marturisesc sincer ca nu prea! Dar stau si ma intreb, in contextul explicatiunii amicului meu, terorismul, de orice fel ar fi el, ca actiune agresiva, nu cumva o fi produs de tot felul de nesatisfacuti?! Pai daca nu au ce manca, nu au fotolii, scobitori, pahare cu vin negru si greu cu iz de sudoare si sex, le stau tot felul de arme (in spatele carora se afla autoritatidiverse, nu tocmai binevoitoare) cum sa nu fie agresivi?! Ca si vecinul meu de la 4 e foarte agresiv de cand l-a dat afara de la servici si nu are ce pune pe masa la cei 8 copii, nu are cu ce-lplati pe Jupuitu' cand vine dupa intretinere si lumina. Injura sistemul, primarul, premierul, presedintele (de bloc, de partid, de tara), vecinii, copii de prin cartier, pe cei pe care ii are acasa,isi bate muierea. Nu s-a apucat de terorism inca, cred eu fiindca are o lege morala interioara care il limiteaza. Pen'ca e destul de elastica legea asta a lui nu are probleme sa faca ce face, dar numerge mai departe. Acuma, sincer vorbind, nu stiu daca nu tresare in el festingeriana disonanta cognitiva si daca nu cumva el e in plin conflict rogerian, nu stiu pen'ca nu sunt psiholog si, chiar de as fi, nu imi pierd eu timpul cu oameni ca el. am altele mai importante de facut - sa-mi umplu burta, sa ma tolanesc intr-un fotoliu cu un pahar de vin in fata si o blonda langa mine.
Pai, daca tot place (fie si unui singur om) acest tip de interlocutiune... sa continui. Ramasesem la vecinul meu, la unul dintre ei, ca am mai multi. Am, de exemplu, unul foarte simpatic la etajul 10, sta chiar pe partea mea. Nu stiu foarte clar cu ce se ocupa in timpul liber, nici macar in timpul slujbei nu stiu ce face. Nici unde lucreaza nu am idee, nici cati ani are. De fapt nici macar nu stiu cum il cheama. Imi propun de fiece data cand amintesc de el in timpul vreunei discutii ca, atunci cand trec prin fata avizierului de la intrarea in scara blocului meu (al meu fiindca locuiesc in el) sa ma uit cum il cheama, uit de fiecare data sa fac asta. Chiar si acum imi promit solemn sa ma uit deseara, dar stiu ca la 9,30 cand voi ajunge obosit acasa nu voi mai avea nici un chef de nimic altceva decat de acel obiect mic si delicat, cu butoane amintind de drajeurile de 3,50 Lei punga care se vindeau la magazinul din colt - de telecomanda tembelizorului vorbesc. Iarasi m-am indepartat de subiect, de vecinul meu. De vecinul de la 10 de data asta, un tanar simpatic care mi-a povestit azi dimineata in metrou, in timp ce mergeam impreuna la munca (doar cateva statii de metrou caci eu cobor inaintea lui), programul lui de fiece dimineata. "Sa vezi ce fel de ceas desteptator am!" Asta mi-a spus intai si'ntai, nu "Buna dimineata!" nu "Salut!", nimic dom'le. Are un fel ciudat de a relationa pustiul asta, dar mi-e simpatic caci are explicatii savante si neasteptat de logice pentru felul lui de a fi (de exemplu - "Lenea este principalul factor de progres al omenirii! Pentru ca din prea multa lene omul a dresat calul care sa munceasca in locul lui, apoi a inventat masinile, apoi acele masini ganditoare care sa gandeasca in locul lui solutii legate de problema - lene!"). Azi dimineata - "Da' ce are ceasul tau dom'le?! Cum suna?!" "Pai nusuna. Bate la usa! Vezi matale (asa mi se adreseaza el mie el cu "matale" iar eu cu "dom'le") eu nici macar nu am ceas in adevaratul sens al termenului. Uite, vezi?!" In timpul asta imiflutura mainile prin fata ochilor ca sa ma lamuresc ca nu poarta ceas. "Nici acasa nu am, nici nu imi trebuie... decat dimineata sa ma trezeasca pentru a ajunge la timp la servici." "Pai ai sau nuai?!" "Nu am, dar ma trezeste la 7 vecina noastra de pe acelasi palier cu mine." "Care vecina?!" Eu chiar nu-mi cunosc vecinii, in afara de acest pusti de la 10 si somerul de la 4 nu stiu pe nimenidin bloc. "O roscata superba cu un par cumplit de rosu, cu ochii de culoarea smaraldelor, cu sanii rotunzi - sfere perfecte cu aroma de gutui, cu o taietura frematanda a buzelor carmin prin care se vad dintii - stralucitor de albi si mici, mici si regulati. O fiinta de aer cu unghii sangerii si prelungi pe care si le lasa sa alerge pe scoarta trupului meu de cum deschid usa. Nici nu reusesc sa o inchid bine la loc ca ne si iubim, acolo in coridor, eu pe jumatate adormit, ea serpoaica cu sange fierbinte. Cand aproape ca ma trezesc se termina totul. Fuga in baie - eu la mine, ea la ea. Ma spal, dau sa infulec ceva si 'cioc, cioc' - e cealalta vecina..." "Care dom'le?! Cate vecine avem noi in bloc?!" "Cum care?! Cealalta roscata de pe palier cu mine. Cum iti ziceam, 'cioc, cioc',deschid... nu pot sa descriu, o frumusete, inger de femeie cu un par cumplit de rosu, cu ochii de culoarea smaraldelor, cu sanii rotunzi - sfere perfecte cu aroma de gutui, cu o taietura rematanda a buzelor carmin prin care se vad dintii - stralucitor de albi si mici, mici si regulati, fiinta de aer cu unghii sangerii si prelungi pe care si le lasa sa alerge pe scoarta trupului meu de cum deschidusa. Nici nu reusesc sa o inchid bine la loc ca ne si iubim, acolo in coridor, eu pe jumatate adormit, ea serpoaica cu sange fierbinte. Nici nu ajung sa ma dumiresc bine si se termina totul. Fuga in baie - eu la mine, ea la ea. Imi fac o cafea si, in timp ce incerc sa o savurez, 'cioc, cioc' la usa la mine. E cealalta vecina... Stiu ce vrei sa spui, am 3 pe palier. Deci, deschid usa... Nu ai idee ce fiinta eterica e in fata ochilor mei, chiar acum, in timp ce-ti povestesc, nu pot scapa de imaginea ei, de aroma trupului ei de roscata superba cu un par cumplit de rosu, cu ochii de culoarea smaraldelor, cu sanii rotunzi - sfere perfecte cu aroma de gutui, cu o taietura frematanda a buzelor carmin prin care se vad dintii - stralucitor de albi si mici, mici si regulati. O fiinta de aer cu unghii sangerii si prelungi pe care si le lasa sa alerge pe scoarta trupului meu de cum deschid usa. Nici nu reusesc sa o inchid bine la loc ca ne si iubim, acolo in coridor, eu pe jumatate adormit, ea serpoaica cu sange fierbinte... Vezi matale, de asta intarzii eu infiecare zi la servici, nu pentru ca nu as avea ceas desteptator, ti-am explicat ca nici nu as avea nevoie." "Hai dom'le ca ma aburesti! Vrei sa spui ca asta ti se intampla in fiecare dimineata?! Decand?" "De maine as vrea!" Asta e discutia de dimineata avuta cu celalalt vecin al meu in timp ce intarziam amandoi la munca, inghesuiti intr-un metrou zdranganitor, incercand sa ne ferim de uncersetor mirosind a fecale, urina si "Aurolac", de ziarele fosnitoare din jur, toate deschise la pagina 5 unde alaturi o fata tampa cu iluzii de viitor fotomodel se lauda unul ca face sex detrei ori pe noapte. Pustiul vecinul meu de la 10 se lauda ca face de trei ori pe dimineata. Eu nu am timp de prostii din astea, eu trebuie sa muncesc, de dimineata si pana seara ca altfel nu am sa am de unde sa iau bani sa-mi cumpar de mancare ca sa am ce duce cu mine la servici unde ma duc in fiecare zi,de dimineata si pana seara ca altfel nu am sa am de unde sa iau bani sa-mi cumpar de mancare ca sa am ce duce cu mine la servici unde ma duc in fiecare zi,de dimineata si pana seara ca altfel nu am sa am de unde sa iau bani sa-mi cumpar de mancare ca sa am ce duce cu mine la servici unde ma duc in fiecare zi,de dimineata si pana seara ca altfel nu am sa am de unde sa iau bani sa-mi cumpar de mancare ca sa am ce duce cu mine la servici unde ma duc in fiecare zi,de dimineata si pana seara ca altfel nu am sa am de unde sa iau bani sa-mi cumpar de mancare ca sa am ce duce cu mine la servici unde ma duc in fiecare zi....

Petrini Victor

sau Victor Petrini.

Cum cine e ? E un personaj de roman. Si chiar asta e, in fiecare zi, fara ca el sa stie. Sau va fi stiind, dar din cand in cand uita. Si din cand in cand se refuza siesi si celor din jur, dar vanitos fiind ca orice personaj principal, nu poate rezista unei rugaminti, sau mai bine zis unei tentatii. Tentatie de a scrie :)

Sunt convinsa ca odata candva va vrea sa vada blogul cesta, care'i este pana una alta interzis prin alegere.

Cam asha ca scurta prezentare. Vor urma scrieri de'ale lui. Nu cred ca vor fii prea multe de'ale mele de acush inainte.

vineri, 17 august 2007

sâmbătă, 4 august 2007

Recomandari muzicale

One in Ten a lui UB40.

Si tanti Amy Winehouse (http://search.uk.music.yahoo.com/search/?m=video&p=winehouse)
Si Zemfira (Zемфира) http://shop.zemfira.ru/album/1351/
http://cn.last.fm/music/Zемфира
Si Splean(Сплин / Splin) http://russmus.net/band.jsp?band=Splin

Singuratate

As fi zis " Despre singuratate" dar nu m'a rugat nimeni sa scriu despre singuratate, asa ca subiectul e insasi singuratatea. Ea despre ea insasi :)

Ok, ce'oi vrea eu sa scriu in postul asta ? De ce am deschis browserul, de ce am ales "New post" si de ce am inceput sa scriu ?

Uitandu'ma la tot ce am scris pana acum, intr'o forma sau alta scriu despre demonii mei, cateodata evidenti, cateodata criptici si asta asa, ca sa'i omor nitel. Sa'i fac mai mici, sa'i scot din mine si sa'i dau in lume ( fie ea chiar si virtuala), sa'i duc departe si sa'i pierd. Daca las firimituri in urma astfel incat demonii sa se poata intoarce acasa precum Hansel si Gretel, nu stiu inca.

De fapt stiu, stiu foarte bine chiar. Ce am fi fiecare dintre noi fara demonii nostri personali. Demonii nostri intimi care ne ocupa gandurile in fiecare zi si fiecare ceas, de care fugim, dar la care intre doua alte ganduri, temporare, ne intoarcem ?

Singuratate, fato, esti foarte fidela, mult prea fidela pentru mine. As vrea sa-ti gasesti alt partener sau macar sa te multumesti cu cei de'i ai deja.
Eu nu's interesanta, nu's nici macar poetica in singuratate. Sunt amorfa. Dap, amorfa total. E ca si cum o bucatica din mine nu este, si e tocmai partea care da elan, da zambet neintrerupt, da voiosie, da nebunie, da pofta de joaca.

Vezi, nici macar nu sunt funny. Deloc, deloc.

Ziceau ei unii, intotdeauna aceiasi unii, ca singuratatea are rezerve creatoare, ca sihastrii ajung la iluminare, ceea ce n'ar putea face daca ar fi in mijlocul vietii, nesinguri.

Clar n'am stofa de sihastru, sunt foooooarte foarte laica, foarte om pacatos, si pe cuvant ca imi place asha.

Vreau sa gresesc, vreau sa pacatuiesc ca dupa sa ma caiesc, vreau sa adun, dar nu ganduri, vreau fapte, amintiri, experiente.

Vreau sa am o ograda de amintiri, un oras de amintiri, o planeta de amintiri, un univers de amintiri. Si mai vreau sa nu am timp sa ma gandesc la amintiri pentru ca mereu acumulez altele.

Nu'mi place pauza, repausul, odihna. Vreau sa fiu, sa fac, sa misc.

Ce sa misc ? Ei, sa nu fim triviali acush :P !

io

sâmbătă, 28 iulie 2007

Despre motivare si altele

In psychology, motivation refers to the initiation, direction, intensity and persistence of behavior (Geen, 1995). Motivation is a temporal and dynamic state that should not be confused with personality or emotion. Motivation is having the desire and willingness to do something. A motivated person can be reaching for a long-term goal such as becoming a professional writer or a more short-term goal like learning how to spell a particular word. Personality invariably refers to more or less permanent characteristics of an individual's state of being (e.g., shy,extrovert, conscientious. As opposed to motivation, emotion refers to temporal states that do not immediately link to behavior (e.g., anger, grief, happiness).

Intr-adevar motivatia e temporara nu e un perpetuum mobile desi in credinta populara se zice ca odata motivat, omul ramane asa.

Dorinta si vointa de a face ceva - bine alaturate cele 2 notiuni. Dorinta sa fie daca nu e vointa care transforma in actiune, se pare ca schema nu functioneaza.

Oare mie acum ce imi lipseste : dorinta sau vointa, sau poate amandoua ? De fapt cred ca stiu, imi lipseste dorinta, pur si simplu. Sunt intr'un platou dorintional :), un calm ecuatorial de dorinta, un sterp, arid, torid insa nu, gol interval. Intervalul asta insa creste, se lungeste. De'as putea sa'l pun pe un pat de'al lui nea Procust ar fi foarte bine.

Mai sus zice ca opusul lui motivation e emotion : nu prea se verifica, sunt asa de plata, de nesarata, de bored ca nici emotii nu's in stare a avea.

Zice'se ca un comportament naste alt comportament. Oare ce comportament am avut eu de l'a nascut pe asta ? Sau mult mai important care ar fi fost comportamentul corect ?

Si apoi chiar daca as avea vointa ( istoricul demonstreaza ca la capitolul asta stau foarte bine uneori), la ce mi'ar folosi vointa si faptele nascute de ea , cand eu n'as crede in ele, ele ar fi acolo, ar completa lista de to do, ar imbogati curiculum dar nu mi'ar da satietatea necesara, nu mi'ar da automultumirea aia chiar si temporara dupa care cred ca flamanzesc acum. Ar fi un sir, un snur cu multe noduri, un tabel cu multe casute bifate, fara titlu, fara cuprins, fara final, fara concluzie.

Ma amuzam candva, cand un copil spunea ca in viata sunt doua categorii de oameni : cei ce stiu ce vor si cei ce stiu sigur ce nu vor. Eu am fost convinsa ca sunt in prima categorie si pana de curand viata s'a amuzat sa'mi confirme presupunerea. Era suficient sa vreau ca sa se intample, primeai ce'ti doreai, inseamna ca'ti doreai corect, nu ?

Well in ultima vreme cred ca am uitat sa'mi doresc corect, sa'mi doresc ce trebuie, sa'mi doresc ce pot obtine poate ? Sau mi'am zis eu mie ca imi pot dori orice, ca limitele nu mi se aplica, ca pot sa'mi doresc si lucruri rele, ele nu'mi vor face rau - doar pana acum tot ce am dorit mi'a facut bine. Dar problema cu lucrurile rele e ca ele fac rau. Bine, asta daca nu reusesc sa descopar formula care sa anihileze conotatia de rau si bun, care sa faca lucrurile sa fie doar lucruri, neutre, experiente care sa se inoade si sa faca sirul de zile, de clipe, de luni, de saptamani, de ani care e viata.

Nu destinatia e importanta. Drumul, calea catre ea, calatoria e ceea ce conteaza...

Asa o fi ?

sâmbătă, 7 iulie 2007

Tot pentru lene

Mi'am adus aminte ca lenea mai e o biblioteca cu rafturi de carti pana in tavan, ca e o partida de shopping antidepresie, ca e narghileaua

si plimbatul seara pe racoare pe strazi cu case frumoase.

ihim, si asta e lenea

vineri, 6 iulie 2007

Pentru lene

Pentru lene


Pentru lene as face orice: D

Pentru lene as gândi, pentru lene as vorbi, pentru lene as cauta, pentru lene as astepta, pentru lene as uita, pentru lene as ierta.

Lenea este atunci cand simti si nu doare, stai si nu conteaza, gandesti si nu te apasa ganduri, visezi si nu obosesti, amani si nu te simti vinovat, ai si nu strangi.

Lenea este caldutza atunci cand e frig si proaspat rece cand e cald. Lenea e confortabila.

Lenea e mare dar nu are greutate, lenea nu are substanta, nu are limite, nu are orizont.

Lenea este.

Lenea e muzica buna, momentele dupa partidele de amor nebune, conversatiile cu prietenii buni, tacerile impreuna cu oamenii dragi, e marea vara, e muntele primavara si toamna, e o mâtza care toarce, e un caine care’ti cauta mana cu botul, e copilul cand doarme, e o pictura frumoasa, o carte buna, o cafea aromata, o tigara de foi, bucata de cer de la campie, e cortul montat sus pe creasta la asfintit, e focul din semineu si fotoliul de piele, e hamacul, e puntea vasului, e valul mic si briza , e sacul de dormit si rucsacul desfacut in mijlocul casei, e varful degetelor mangâicioase, e iarba verde si libelula pe nufar, e rata aia mica maronie si bobocii ei pe lac, e ziua de la serviciu in care n-ai realizat nimic, dar te simti bine, lenea e acum pentru mine cele 60 de mailuri din inbox necitite (well, da !), lenea e zambet.

Sa fie lene si sa fie multa !

A fost odata un pitac continuarea


Cum prima parte a povestii pitacului nu s-a vrut publicata in continut ci doar ca titlu, nu vom stii niciodata cum de veni vorba despre pitac, ce este el sau ce si-ar dori.

Ne amintim doar ca pitacul era trist si duios, ca avea derminime care’i permiteau inimii sa intuiasca, sa pipaie realitatea. Si ne mai amintim ca el spunea cum ca pasiunea ar fi « un lucru rau, foarte rau ».

Ne vom focusa deci asupra acestui aspect. Vom prezenta concluziile investigatiilor noastre, dar vom lasa pe alocuri cuvantul si pitacului. Asta doar pe portiunile relevante.

Experimentul

S-a prezentat pitacului nostru urmatorul extras din DEX precum si cateva citate ale unor mari personalitati umane.


PASIÚNE, pasiuni, s.f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. Dorinţă, aspiraţie. 3. Dragoste puternică faţă de o persoană (de sex opus). 4. Tendinţă puternică şi nestăpânită însoţită de o preocupare excesivă şi obsedantă pentru satisfacerea unor dorinţe (reprobabile); patimă, viciu. S. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparţinând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

PASIÚNE s. 1. v. entuziasm. 2. patimă, (înv.) împătimire. (O iubeşte cu ~.) 3. sentiment, simţire, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cântat cu ~.) 4. slăbiciune. (~ lui e teatrul.) 5. nărav, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 6. v. patimă.

PASIÚNE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, părtinire, schingiuire, schingiuit, subiectivism, suferinţă, supliciu, tortură.

Pasiune ≠ plictispasiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni

PASIÚN//E ~i f. 1) Sentiment de afecţiune puternică şi durabilă (pentru cineva sau pentru ceva); patimă; dragoste. 2) Obiect sau cauză a unui astfel de sentiment. [G.-D. pasiunii; Sil. -si-u-] /

Pus sa aleaga dintre aceste definitii pitacul a ales :
Sentiment foarte puternic, generat de o dorinţă arzătoare sau de o înclinare irezistibilă; patimă.
Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată
.

Pus sa explice alegerea sa iata raspunsul sau : “in primul rau sa ne oprim la dorinta, dorinta in sine este un lucru rau, dorinta nu e duioasa, apoi la ce te face sa te gandesti arzator, la foc nu ? ori focul nu este bland, focul arde, parjoleste, focus reduce, focul transforma, focul schimba, ori schimbarea nu este buna. Absolut deloc. Cine vrea asha ceva ?
Apoi, inclinare irezistibila da ? trecem peste inclinare, care nici ea nu poate fi un lucru bun devreme ce reprezinta o deviere si ne oprim la irezistibila, asta inseamna careia nu I se poate rezista, ori asta inseamna silnicie, silnicia nu este buna, e chiar foarte rea.
Patima, aceasta notiune nici nu merita explicatii, patima este rea in mod evident.

Trecand la a doua afirmatie, sunt de acord cu voi ca placerea ar putea avea o conotatie pozitiva, dar placerea nu are de a face cu inima, placerea e doar un impuls, un reflex al simturilor, o excitatie a nervilor, o reactie bio chimica, necontrolabila si de scurta durata de obicei. Pitacii intotdeauna au evitat acest fenomen. E drept ca uneori accidente aveau loc si ca din neatentie atunci cand lucrau la elaborarea puilor de pitaci, unora dintre pitacii li se intampla sa simta placere. Aceste accidente au fost insa eliminate datorita studiilor medicale intense.
Studiile au fost initiate in momentul in care s-a descoperit ca placerea duce la vicierea iubirii, pitacii cu pasiune erau mult mai atenti la lucruri materiale ( cum ar fi mirosul, textura pielii, ambientul, sunetele etc.) si in timp ei se deprima, obosesc, se blazeaza. – Da avem si noi blazare asa cum aveti si voi. Blazarea la noi ca si la voi se manifesta prin lipsa de interes, prin apatie, prin delasare."

Atunci cand comitetul experimental a incercat sa explice pitacului ca in lumea noastra pasiunea e un lucru sanitar uneori, ca el permite ventilarea energiei continute, ca ea se aplica ca terapie in depresiile din amor, ca compensatie pentru tristete, ca medicament intru uitare, el a fost foarte uimit.

De ce am vrea sa ventilam energia continuta, acumulata. Energia se transforma foarte usor in vise, ori visele sunt ceea ce isi doreste orice pitac. Visele sunt hrana sufletului, sunt combustibilul iubirii. Pentru noi visele nu sunt iluzii asa cum le considerati voi, pentru noi visele sunt realitatea insasi. Sunt ceea ce ne dorim, ce poate fi mai real decat ce iti doresti. Ceea ce iti doresti nu’ti poate fi luat, nu poate fi stricat de ceva din exterior.
Compensatie pentru tristete : asta suna ca si cum ar exista un antidot impotriva pitacilor. Stim cu totii ca asta e caracteristica a pitacilor ; nemafiind tristi ei nu mai sunt pitaci.
Medicament intru uitare - noi nu avem uitare, dupa cum nu avem amintiri, noi avem doar vise. Asta daca eu inteleg exact ceea ce voi intelegeti prin uitare si prin amintiri. Amintirile se refera la experiente care din cate am inteles sunt opusul viselor, experientele sunt in trecut, in nonviitor.

Ca urmare a acestui experiment a reiesit in mod clar diferentele irevocabile si ireconcibiabile intre oameni si pitaci.

Pitacul delegat, subiect al experimentului, a transmis la randul sau rezultatele natiei lui. Pentru moment cooperarea intre oameni si pitaci a fost suspendata. In cazul in care vom obtine noi semnale din partea lui, vom putea continua experimentul. Pana atunci comitetul experimental se dizolva, bugetul de cercetare se suspenda, iar locatia va fii eliberata pentru a servi altor actiuni.


Dizolvatul comitet experimental



vineri, 15 iunie 2007

Statistica

78868 Barbati din orasul tau sunt pe Siteul - de cuplaj.

Oare cati barbati or fi in Bucuresti ?

Manifest

Manifestul meu e a vrea , manifestul meu e a putea, manifestul meu e a sti, manifestul meu e a ignora, manifestul meu e a-si aminti, manifestul meu e a ierta, manifestul meu e a face.

Ce merit

Ce vreau

Ce nu stiu

Ce nu vreau sa stiu

Ce nu pot ierta

Ce nu pot uita

Ce merit

Mostra 7 - Romantismul azi

De la: dorcris
Data: 2007-06-14 20:16:57
Subiect: tu veneai din primavara,eu din infinit noi2
cind intimplator ne-am intilnit,mai apoi pe drum de seara pe inserate la plimbare ne-am vazut pe-acelas drum de dor,poate-un cintec in surdina poate luna a fost de vina ca ne-am sarutat intimplator

P.S. Nu vreti sa stiti ce mutra are dorcris...

it's sad, so sad

joi, 14 iunie 2007

Mostra 6 - seriozitate si echilibru ...lol aka lungime de unda

Buna!

mi-a placut profilul tau si din ce ai scris, am putea fi pe aceeasi lungime de unda.

Eu sunt din Bucuresti, am terminat Univ. Bucuresti, dupa care am facut studii mai multi ani in strainatate.
Sunt o persoana serioasa, echilibrat, realizat in domeniul meu, prietenos cu cei care imi raspund la fel, cu bun simt.
Apreciez sinceritatea, seriozitatea intr-o relatie, educatia si felul placut de a fi la o fata. Nu imi plac persoanele nehotarate, care ii incurca si pe altii, nesincere, sau care cer mai mult decat pot oferi.
Sper sa gasesc o fata de calitate pentru o relatie frumoasa si serioasa.
Tu ce facultate ai facut? in ce lucrezi acum?
astept vesti si mai multe despre tine.

Numai bine!

Mostra 5 - Less is more

"buna........."

aici am avut o pofta nebuna sa raspund " rea........."

Mostra 4 - matrimoniale catre imobiliare

caut apartament cu 2 camere in cringasi...dai o mina de ajutor?

Mostra 3 - Epigonii lui nea Cartarescu aka de profundis

Iubim femeile pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ti spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii si albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că in filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat între vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actriţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că daca nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l vad în troleibuz. Pentru că beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru că nu-şi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.

Mostra nr 2 - cea mai trista

"esti dulce foc. hai sa ne cunoastem. da-mi id-ul tau de mess sa vb :)"

aici chiar n'am putut raspunde, desi tipul avea un tricou in poza postata care zicea

It's not going to suck itself, poza fiind luata intr'un casino sau sala de jocuri de noroc

de maxima inteligenta, fara cuvinte

Din site'urile de cuplaj aka comunicarea neomoderna

Va rog cititi de jos in sus :D

Mostra nr 1 - cea mai interesanta de pana acum.


Mesaj ultim
barbatzi misto sint loatzi dar nu si fericiti...iti spun ca in proportzie de 85% barbatzi misto si buni nu sint implinitzi cu o femeie buna linga ei...si am N motive sa zic asta si X exemple.
Da ramane valabil dar nu stiu ce ..:)))whateva`....daca ai o propunere indiferent care ar fi ea ramane valabila dar sa ma anuntzi si pe mine...:))uite eu de exemplu nu sint loat..:P...cata modestie..te-am pupat..Alex
-----------------------------------------
Mesaj anterior
-----------------------------------------
Apropiere pentru mine inseamna incredere, iar eu incredere nu pot avea decat in oameni in carne si oase. Ramanan la distanta oamenii nu sunt decat o ideea a mea despre ceea ce sunt ei. Cu cat perioada de distanta este mai mare cu atat ne indepartam de ceea ce este omul respectiv de fapt.

Imi dau seama ca acum argumentez exact tocmai de ce nu ar trebui sa fiu aici :)

Well omul e o fiinta complicata si totusi atat de simpla.

Iar legat de interese, nu stiu, nu am un scop precis, banuiesc pentru a incerca sa infirm afirmatia ca barbatii mishto si buni sunt luati deja sau minori :D

Intrebarea tu ce crezi ramane valabila, prin urmare astept raspuns :P

V
-----------------------------------------
Mesaj anterior
-----------------------------------------
ce te face sa crezi asta...sau cum ai ajuns la concluzia asta?tu cu ce interese esti aici?
-----------------------------------------
Mesaj anterior
-----------------------------------------
Salut

Sincera sa fiu nu cred ca exista mare diferenta din punct de vedere apropiere intre mijloacele folosite. Poate avem mai mult curaj mai multa dezinvoltura asa indirect decat altfel.

Oricum daca vorbim de apropiere oamenii trebuie sa se vada in persoana nu doar sa vorbeasca de la distanta.

Tu ce crezi ?

v
-----------------------------------------
Mesaj anterior
-----------------------------------------
Sper sa fiu cat mai convingator cu aceste cateva cuvinte si sa am privilegiul de a-mi raspunde...Inainte sa citesc profilul ma uit la fotografii consider un lucru normal..dar sa stii ca nu pun accent in mod special pe ce este reflectat in poza...Apoi citesc profilul dupa care stau si ma gandesc:..Oare asa ne este mai usor nou sa ne exprimam? Ascunsi in spatele acestor monitoare..? Sau intradevar este un mod de apropiere intre oameni?
Tu ce crezi?,,,Exista posibilitatea sa functioneze...?


merci anticipat...

Frustrare, frustrat, frustrant, frusta

In cazul in care nearticulatul articuleaza articulatii apare frustrarea.
Tot in acest caz articulatul devine frustrat.
Frustat fiind se manifesta si propaga deci iata'l si frustrant pentru ceilalti articulati nearticulati de nearticulat.
Cum devine frustrant, pai simplu prin actiunea de a frustra.

Asta se inscrie in categoria loveste si vei fi lovit sau invers lovit fiind vei lovi.
Doar Isus ne mai poate scoate din bucla asta, dar el e demult dus. Ar trebui sa fie in inimi, dar azi nu prea mai sunt posesori de asemenea device-uri.

Sope, frustrare, frustrat, frustrant, frusta ... seamana cu lectii vechi de latineasca

luni, 23 aprilie 2007

Neam- Romani si altele

Dupa cum se vede am ales Romani cu R majuscula – era sa zic R mare.

E curios cum unele natii aleg sa denumeasca popoarele scriindu-le cu majuscula, dand astfel unui grup individualitate, referindu-se la el ca la o singura persoana, considerand prin urmare ca poate fi caracterizata in mod unic si total diferit de celelalte natii, uitand sa se gandeasca la fiecare om al grupului respectiv.

O alta curiozitate e faptul ca prin majuscula se vadeste respect. Aici noi, romanii alegem minuscula din categoria : caprele, vacile, florile, copacii, scaunele, casele, romanii, englezii, francezii.

Lasand deoparte de ce ceilalti fac altfel as vrea sa inteleg de ce noi, Romanii facem asa – revin la majuscula pentru ca o consider meritata.
Putem invoca cultele care preamaresc natura, iar noi prin originile noastre de preindoeuropeni – asta e cea mai amuzanta descriere a noastra apropo- ne califica la a nu preamari omul, neamul mai mult decat am preamari un copac, o floare, un animal.

Putem de asemenea invoca nepasarea, de ce mi-as opri atentia asupra unui neam decat asupra a orice altceva,
De asemenea am putea spune ca notiunea de neam la noi e termen de injurie – natia ma-tii de exemplu.
Si asta face trecerea la respectul pentru altul, pentru diversitate si diferenta, pe care noi nu- l arboram in majuscule. Poate ca nu-l avem sau poate ca stim mai bine ca de fapt neamul ca si nationalismul sunt notiuni inventate
…. Ca oamenii sunt oameni sau neoameni indiferent de nationalitatea lor si ca gruparea asta statistica pe care o invatam inca de mici incepand cu rudele, vecinii, colegii, strainii nu e decat unul din multele repere dar si limite pe care ni le stabilim pentru a ne proteja. Oamenii ca si animalele de alftel, au nevoie de un perimetru sigur in care sa evolueze. El este marcat pentru o mai usoara si uniforma recunoastere. Si ca si animalele, oamenii au paznicii lor care stau la granita si vegheaza trecerea dintr-o parte in alta sau mai bine zis netrecerea.

E teama de necunoscut sau doar comoditatea – pana aici m-am luptat, am cercetat, deplasat , e suficient, ne ajunge. Nu vreau mai mult dar nici mai putin.

Revenind la oamenii sunt oameni oriunde si oricand : afirmatia asta e adevarata atat timp cat facem abstractie de conditionarea sociala. Evident genetica are multe de spus aici si se pare ca si mediul. Si totusi centrele cosmopolite demonstreaza afirmatia initiala. Intr-un Newyork ai chinezi, japonezi, europeni, africani, sud americani si toti gandesc la fel, au aceleasi dorinte de reusita, siguranta, iubire. Si toti au comportament diferit de ai celor din zona nativa.

Bun, am vorbit despre neam, am vorbit despre altele, ar mai trebui vorbit un pic despre romani – cu minuscula ca stiu ai nostrii ce stiu :D

Ai nostrii: toti cei care se incadeaza in grupul nostru din simplul motiv ca s-au nascut pe acelasi teritoriu. Nu, nu e chiar atat de simplu. Poti sa te nasti in aceasi areal dar iti trebuie mai mult ca sa fii declarat parte a neamului rezidand acolo.
Ce-ti trebuie ? Uneori doar culoarea pielii, alteori religia dar mai mult decat atat iti trebuie parintii, iti trebuie arborele genealogic. Iar arborele asta genealogic are capacitatea ca in loc sa simplifice sa complice apartenenta la un neam. Aici functioneaza proverbul buturuga mica rastoarna carul mare, Adica daca un stra-strabunic a fost de alt neam, deja tu nu mai apartii niciuneia dintre natii. Poti oricand spune ca apartii ambelor dar trebuie ca si societatea sa fie de acord cu asta. E de acord atunci cand stra strabunicul a fost simpatic, a avut un comportament proverbial, a uluit membrii clanului in care intra si anecdote despre viata lui au fost transmise generatie dupa generatie mai departe.

Deci iata cum neamurile se judeca de fapt dupa comportamentul indivizilor. E doar o problema de statistica daca perceptia neamului A despre neamul B e una pozitiva sau negativa. Algoritmul se rezuma la cati B buni au interactionat cu A fata de cati B rai au interactionat cu A.

Romanii au avut comoditatea sa inteleaga faptul ca omul sfinteste locul si ca fiecare are de dat si de luat in grup si atat timp cat balanta schimbului astuia e suportabila si pentru individ si pentru grup putem convietuii cu totii in pace.
A mai ajutat si faptul ca ne place sa facem haz de necaz si misto de toti si toate, inclusiv de sine. Nu te lua prea in serios si totul o sa fie bine, e ceea ce ar trebui sa intelegem cu totii. Si asta nu ar trebui sa interfereze negativ cu dorinta de succes sau instinctul de supravietuire, ba dimpotriva.
Apoi barfa a fost o supapa extraordinara. In loc sa-ti declari nemultumirea sau dezacordul persoanei in cauza o faci altora. Cum atunci cand oamenii sunt in dezacord cu altcineva decat cu tine, nu te simti atacat si cum ce nu stii nu-ti poate face rau. pacea si armonia grupului mare a fost asigurata.

Cam atat despre cele enuntate in titlu. Recitind ce am scris ma amuz constatand ca desi intentia mea era sa vorbesc despre politica si demiterea presendintelui ca fenomen al romanismului, a iesit cu totul si cu totul altceva zic eu.

V.