scriaza despre budhjuii

primind misiune dificila, grad de complexitate infinitezecimala, m-am pus pe gândit.
Dar am constatat cu stupoare ca gândurile nu se lasau state. Se tot foiau, unele la stânga, altele la dreapta. Unele, sinuoase, se
foiau in ambele directii, secvential in timp si in spatiu.
Unul dintre ele, obsedant de-a dreptul, spunea ca el se plicti si nu vrea. Nu vrea dom'le si pace ! Te poti pune cu gândul zabauc
? Nu prea ? Ca el se preface ca tace si cand colo face pui.
Dap, caci si gandurile fac pui, puishori de ganduri sau gandurici, cum le mai zice.
Si gandurile astea fosgaicioase, n'aveau nici un chef sa se gandeasca la budhjuii. Un prim motiv ar fi ca se termina in 2 ii si
asha ceva e foarte, foarte, foarte rar. Nici macar nu se exista. Al doilea motiv e ca "d" a fost pus langa "h", ori e de
notorietate faptul ca cele 2 semne grafice - atentie, nu le place sa li se spuna consoane, tot timpul oamenii fac greseala asta
total lipsita de tact si delicatetze, deci e de notorietate faptul ca cele doua consoane nu domiciliaza alaturat, ci ca intre ele
exista cativa alti locatari si chiar o locatara.
Comprimarea asta spatiala nu se explica nici prin penuria de locuinte, nici prin apropierea care ar putea exista intre semnele
grafice si care prin absurd ar presupune ca ele domiciliaza in aceeasi locatie. Nu este cazul, sunt semne foarte independente,
autonome si se refuza unei suprapuneri grafice. Suprapunerile grafice sunt o realitate dureroasa a altor natii si motivele
existentei lor nu fac obiectul acestei discutii.
Revenind la refuzul de a scrie despre budhjuii, cele doua motive avansate mai sus, pot fi sau nu suficiente, ideea este ca nici
macar nu e nevoie de motiv cand vorbim despre ganduri indaratnice.
Facand un extrem de mare efort de vointa sau mai bine zis de gand, caci despre ganduri vorbim, am putea spune asha cu mare
lejeritate ca budhjuii sunt galbeni, datorita expunerii la lumina lamâioasa care vine de la cei 3 sori, in permanenta prezenti pe
bolta cereasca, a celei de'a cincea planeta din constelatia Agurida. De inaltime medie, sunt putin mai inalti decat guldushii,
vecini lor, dar si mai inceti. Datorita acestui lucru, ei au o durata de viata mai mare si au putut realiza construirea de "domuri"
cum numesc ei cutiile acelea de lavanda, de inaltimea unui degetar, dupa canoanele omenesti. In aceste domuri locuiesc clanuri
intregi. Budhjuii locuiesc doar in clanuri. Ei nu pot concepe viata in "familii" in care cativa membrii stingheri sa incerce sa
impace trecerea timpului si treburile casnice. Clanurile numara pana la sute de indivizi si nu e deloc ciudat sa vezi subgrupuri de
budhjuii de 20-30 indivizi care realizeaza aceleasi miscari in acelasi timp. E felul lor de a spune ca acum se inteleg. Cand sunt
in dezacord se regrupeaza si imbratiseaza alta miscare cu alti indivizi.
Budhjuii sunt mugupari adica ei se reproduc prin muguri. In momentul in care un clan doreste noi membrii, deleaga un grup de 10
pana la 30 de indivizi care pentru 2 saptamani - timp omenesc- stau cu picioarele in apa. In acest context pe brate, le rasar
muguri, care in timp se desprind,capatand picioare. Ulterior, mainile, trunchiul, capul si celelalte detalii ale fizionomiei
budhjuiilor se fac evidente.
In momentul in care un clan se apropie de extinctie, caci eu nu mor ca individ ci doar ca si clan, se grupeaza in sudul planetei,
dand nastere acelor protuberante albastre, a lavanda mirositoare.
Cam atat pe ziua de azi...
Victor, ai terminat de fumat ?