Deci da, cu totii se pare ca suntem infometati de iubire.
Banuiesc motivul : am supt nevoia asta odata cu laptele gustos cand eram mici.
De ce am fii infometati ?
Pentru ca e asa bine sa fii iubit, pentru ca niciodata nu-i destula iubire, pentru ca ne place sa fim pusi mai presus decat orice alta fiinta pe lumea asta
pentru ca stim ca putem cere oricat, caci vom primi
pentru ca de fapt nici nu e nevoie sa cerem, primim
pentru ca suntem frumosi in ochiul celuilalt, asa cum n-am fii crezut niciodata ca putem fii
pentru ca suntem buni, doar e usor sa fii bun ca primesti
pentru ca suntem generosi,primim deci dam cu usurinta, in speranta acelui perpetuum mobile care sa nu se opreasca decat odata cu noi
pentru ca foamea de iubire nu poate fii saturata, se regenereaza, e cu atat mai mare cu cat primeste mai mult
e la fel de mare pe cat nu primeste suficient
pentru ca vrem sa fim fericiti,adica sa fim euforici,adica sa stimulam hipotalamusul cu morfina iubirii
sa emanam si receptam acei stimuli care ne aduc zambetul pe fata, multumirea in suflet,senzatia de plutire, care indeparteaza durerea, care estompeaza colturile, care catifeleaza lumea, care amana deciziile serioase, atunci cand nu le suprima cu totul, pentru ca vrem sa ne inchidem intr-un cocon comod si cald, bland, mangaiecios, transparent insa. Ca sa putem vedea si fii vazuti. Asa fericiti si iubiti cum suntem.
Foamea de iubire se refera la a primi iubire. Rar,doar ca anomalie, avem foamea de a da iubire. De fapt nu ceea ce facem noi nu-i decat un comert inselator, in care fiecare participant vrea iubire. Unii inteleg ca dand primesc, altii ca pentru a primi trebuie sa dea, altii ca nu trebuie sa dea ca sa primeasca, altii ca nedand primesc, altii ca asuprind primesc, altii ca disparand primesc...
Comert viclean, schimb de fluide si stimuli asupra centrilor nervosi
asta-i povestea si cine-o stie poate adasta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu