In psychology, motivation refers to the initiation, direction, intensity and persistence of behavior (Geen, 1995). Motivation is a temporal and dynamic state that should not be confused with personality or emotion. Motivation is having the desire and willingness to do something. A motivated person can be reaching for a long-term goal such as becoming a professional writer or a more short-term goal like learning how to spell a particular word. Personality invariably refers to more or less permanent characteristics of an individual's state of being (e.g., shy,extrovert, conscientious. As opposed to motivation, emotion refers to temporal states that do not immediately link to behavior (e.g., anger, grief, happiness).
Intr-adevar motivatia e temporara nu e un perpetuum mobile desi in credinta populara se zice ca odata motivat, omul ramane asa.
Dorinta si vointa de a face ceva - bine alaturate cele 2 notiuni. Dorinta sa fie daca nu e vointa care transforma in actiune, se pare ca schema nu functioneaza.
Oare mie acum ce imi lipseste : dorinta sau vointa, sau poate amandoua ? De fapt cred ca stiu, imi lipseste dorinta, pur si simplu. Sunt intr'un platou dorintional :), un calm ecuatorial de dorinta, un sterp, arid, torid insa nu, gol interval. Intervalul asta insa creste, se lungeste. De'as putea sa'l pun pe un pat de'al lui nea Procust ar fi foarte bine.
Mai sus zice ca opusul lui motivation e emotion : nu prea se verifica, sunt asa de plata, de nesarata, de bored ca nici emotii nu's in stare a avea.
Zice'se ca un comportament naste alt comportament. Oare ce comportament am avut eu de l'a nascut pe asta ? Sau mult mai important care ar fi fost comportamentul corect ?
Si apoi chiar daca as avea vointa ( istoricul demonstreaza ca la capitolul asta stau foarte bine uneori), la ce mi'ar folosi vointa si faptele nascute de ea , cand eu n'as crede in ele, ele ar fi acolo, ar completa lista de to do, ar imbogati curiculum dar nu mi'ar da satietatea necesara, nu mi'ar da automultumirea aia chiar si temporara dupa care cred ca flamanzesc acum. Ar fi un sir, un snur cu multe noduri, un tabel cu multe casute bifate, fara titlu, fara cuprins, fara final, fara concluzie.
Ma amuzam candva, cand un copil spunea ca in viata sunt doua categorii de oameni : cei ce stiu ce vor si cei ce stiu sigur ce nu vor. Eu am fost convinsa ca sunt in prima categorie si pana de curand viata s'a amuzat sa'mi confirme presupunerea. Era suficient sa vreau ca sa se intample, primeai ce'ti doreai, inseamna ca'ti doreai corect, nu ?
Well in ultima vreme cred ca am uitat sa'mi doresc corect, sa'mi doresc ce trebuie, sa'mi doresc ce pot obtine poate ? Sau mi'am zis eu mie ca imi pot dori orice, ca limitele nu mi se aplica, ca pot sa'mi doresc si lucruri rele, ele nu'mi vor face rau - doar pana acum tot ce am dorit mi'a facut bine. Dar problema cu lucrurile rele e ca ele fac rau. Bine, asta daca nu reusesc sa descopar formula care sa anihileze conotatia de rau si bun, care sa faca lucrurile sa fie doar lucruri, neutre, experiente care sa se inoade si sa faca sirul de zile, de clipe, de luni, de saptamani, de ani care e viata.
Nu destinatia e importanta. Drumul, calea catre ea, calatoria e ceea ce conteaza...
Asa o fi ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu