Orgoliu ....
cuvant mare
intrucatva piedica, limitare
dar si motor, catalizator
orgoliu care se ascunde in spatele demnitatii, asa cum egoismul se ascunde in spatele lui. Al orgoliului.
Orgoliu : o gramajoara de cuie, pe care nu le poti strange in palma, fara sa te zgarii. Poti incerca sa le aranjezi, sa le rotesti, sa le strangi incetisor sau rapid. Oricum ai face, tot vei ramane cu o urma.
Urma care ramane cand urmeaza ranii ramase urmasa
Orgoliu, nu tocmai acelasi lucru cu amorul propriu, nici cu mandria, nici cu trufia, nici cu ingamfarea, nici cu vanitatea.
Pasiunea
Ma intreb, de ce le-am alaturat ?
Poate pentru ca pasiunea e nascuta de orgoliu
Caci orgoliul nu e rational, orgoliu e o forma de manifestare a instictului de supravietuire
Pasiunea vine sa alimenteze animalul ce ni se ascunde in suflet, dar care se vrea hranit prin piele si pori
Care se vrea gustat si degustat, care vrea sa guste si sa deguste
Care vrea sa muste
Care vrea sa fie muscat
Care vrea sa raneasca si sa fie ranit
Dar care vrea placere
Caci e bine si sa fii victima si sa fii calau
Caci e bine sa simti ca traiesti
Ca-ti curge sangele prin vine
Ca te doare
Ca are gust sarat
Gustul pasiunii
Ca in spatele si inauntrul persoanei rafinate si educate ramanem aceeasi oamenii ce se adaposteau in grota
Ce pictau peretii invocand spirite ocrotitoare sau din contra pedeapseau cu gandul ceea ce nu putea pedepsi cu fapta
Care murdari de sangele bestiei ucise pentru hrana, continuau lupta, harjoana cu insotitorii, insotitoarele lor
Care din placere dar cu durerea inmulteau clanul
Care au ajuns de atunci acum tocmai datorita pasiunii
Dorintei de a fii in viata, de a supravietui, de a face, de a ramane
Si a orgoliului
de a fii cel mai puternic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu