luni, 12 noiembrie 2007

21 de subiecte

Mi-am propus sa acopar pana la sfarsitul anului.

Le listez aici pentru a ma autopedepsi, de nu voi implini ce mi'am propus.
Sa'mi fie postul cesta mustrare continua, chiar daca muta.

1. Despre blandete
2. Foame de iubire - Nu exista iubire- Iubirea ca reactie chimica
3. Autosugestia. Iluziile. Refuzul realitatii
4. Ce vrem. Ce meritam. Ce obtinem
5. Egoism - compasiune
6. Timp. Rabdare. Nerabdare
7. Orgoliu. Pasiune
8. Proprietate. Posesie. Gelozie
9. Puterea lucrurilor nerostite
10. Nestiut. Inchipuit
11. Persuasiune. Motivatie
12. Plans. Ciuda. Durere
13. Singuratatea lor
14. Ce-i frumos. Ce'ti place
15. Barfa - boala romaneasca
16. Griji mari. Griji mici
17. Inconstienta. Curaj. Nepasare. Comoditate
18. Realitate. Perceptie
19. Despre povesti si povestitori
20. Planurile mele fictive de sarbatori
21. Alegerea barbatpantofilor

Iata. Asta-i lista toata.

Alegerea barbatpantofilor

Bun. Se stie : orice femeie are un cult pentru pantofi, bijuterii, genti, curele, barbati. Adica acele lucruri care le pun mai bine in valoare si care atesta desavarsitul bun gust, dar si eligibilitatea femeii in categoria adevaratelor doamne.

Exista femei norocoase pentru care oferta este extinsa, in sensul in care punctul "bas de gamme" si "haut de gamme" sunt foarte departate unul de celalalt, plaja de selectie fiind foarte larga.

O sa exemplific asta luand drept exemplu pantofii. Pe langa criteriile estetice, de anduranta, comoditate si raritate mai exista unul total prozaic dar care e esential : marimea/masura/numarul.
O femeie care poarta 37,38 va avea multe optiuni, dar cu totul alta e situatia pentru cea care poarta... sa zicem 40.

Rasfatul face o astfel de femeie sa aleaga un model de pantof si abia ulterior sa se intereseze daca exista acesta si pentru marimea 40. In 99% din cazuri raspunsul este : "nu avem" cu variantele :
- nu se fabrica marimea 40 la acest model
- se face numai pe comanda si dureaza
- am avut foarte putine perechi si s-au dat repede, urmat de iata ce avem pe 40 :(

O astfel de experienta e frustranta e adevarat si iti modifica comportamentul.
Dovada certa este abordarea "ce aveti, marime 40?" Si atunci cenusaresele industriei de incaltaminte sunt etalate cuminti spre a fi admirate si poate probate si rar, extrem de rar, cumparate.

Se pare ca si barbatilor li se aplica in cazul meu, rationamentul precedent.
Cei ce-mi plac nu se mai fabrica si pe masura mea, iar cei disponibili (putini si tristi) nu-mi plac


Alegereile se fac functie de diverse criterii, dar mai ales functie de sistemul de referinta. Intotdeauna cumparam si vrem ceea ce e admirat si de restul lumii, poate chiar varianta premium, asa spre ciuda altora.

Cat de dureros este ca alegerea sa se faca nu functie de ceea ce-ti place, e frumos, bun, apreciat, ci doar de ce e disponibil. Ca si cand ar trebui sa alegi cea mai putin urata ratusca urata.

Well, doamnelor si domnilor, refuz sa ma uit la ratustele urate. Le ignor. Le-as dispretui chiar, daca nu mi-ar fi teama ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa fac o plecaciune mai mult sau mai putin modestului si trist cârd, cautandu-mi in grupul solidar pereche.

Despre blândete

Femeia trebuie sa fie blânda.

Asta era unul dintre ingredientele citate cu voce litanica de batrane atunci cand pregateau sufletele tinere pentru viata.

Ele spuneau o poezie lenesa dar incapatanata in care intreaga viata fusese condensata. Erau acolo ingramadite asa da-uri si asa nu-uri dupa cum se regaseau si "daca faci asha..." totul merge bine oricat de rau ar fi barbatul - fiara asta, stapanul asta crud, dar care asigura supravietuirea tribului.

Femeia trebuie sa fie blânda, sa inspire calm, seninatate, liniste, multumire, voiosie tacuta, compasiune, rabdare, zambet, sa aiba dulceata vorbelor, tacere ingaduitoare. Femeia nu trebuie sa intrebe, ea trebuie sa stie. Si sa inteleaga. Si mai trebuie sa fie. Femeie. Blânda.

Femeia blânda e femeia langa care se moare fara teama. Femeia blânda e cea la care-ti duci pacatele si trairile. Femeia blânda e deci duhovnicul barbatului tiran.

Oare prin asta inceteaza a mai fi femeie ?

vineri, 9 noiembrie 2007

Cassiopeia Cat - found poem

We suppose that
nothing beyond
this cat is and
that, trough a glass,
she asks herself,
not, of course,
seeking for us, but
the traces of her claws.
We suppose that
there is no thing or else,
and that
her purring,
like a mirror,
reprieves us because
we’re just a W,
just double look –
postponement for an I.