A fost odata un pitac continuarea

Cum prima parte a povestii pitacului nu s-a vrut publicata in continut ci doar ca titlu, nu vom stii niciodata cum de veni vorba despre pitac, ce este el sau ce si-ar dori.

Ne amintim doar ca pitacul era trist si duios, ca avea derminime care’i permiteau inimii sa intuiasca, sa pipaie realitatea. Si ne mai amintim ca el spunea cum ca pasiunea ar fi « un lucru rau, foarte rau ».

Ne vom focusa deci asupra acestui aspect. Vom prezenta concluziile investigatiilor noastre, dar vom lasa pe alocuri cuvantul si pitacului. Asta doar pe portiunile relevante.

Experimentul

S-a prezentat pitacului nostru urmatorul extras din DEX precum si cateva citate ale unor mari personalitati umane.

PASIÚNE, pasiuni, s.f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. Dorinţă, aspiraţie. 3. Dragoste puternică faţă de o persoană (de sex opus). 4. Tendinţă puternică şi nestăpânită însoţită de o preocupare excesivă şi obsedantă pentru satisfacerea unor dorinţe (reprobabile); patimă, viciu. S. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparţinând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

PASIÚNE s. 1. v. entuziasm. 2. patimă, (înv.) împătimire. (O iubeşte cu ~.) 3. sentiment, simţire, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cântat cu ~.) 4. slăbiciune. (~ lui e teatrul.) 5. nărav, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 6. v. patimă.

PASIÚNE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, părtinire, schingiuire, schingiuit, subiectivism, suferinţă, supliciu, tortură.

Pasiune ≠ plictispasiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni

PASIÚN//E ~i f. 1) Sentiment de afecţiune puternică şi durabilă (pentru cineva sau pentru ceva); patimă; dragoste. 2) Obiect sau cauză a unui astfel de sentiment. [G.-D. pasiunii; Sil. -si-u-] /

Pus sa aleaga dintre aceste definitii pitacul a ales :
Sentiment foarte puternic, generat de o dorinţă arzătoare sau de o înclinare irezistibilă; patimă.
Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.

Pus sa explice alegerea sa iata raspunsul sau : “in primul rau sa ne oprim la dorinta, dorinta in sine este un lucru rau, dorinta nu e duioasa, apoi la ce te face sa te gandesti arzator, la foc nu ? ori focul nu este bland, focul arde, parjoleste, focus reduce, focul transforma, focul schimba, ori schimbarea nu este buna. Absolut deloc. Cine vrea asha ceva ?
Apoi, inclinare irezistibila da ? trecem peste inclinare, care nici ea nu poate fi un lucru bun devreme ce reprezinta o deviere si ne oprim la irezistibila, asta inseamna careia nu I se poate rezista, ori asta inseamna silnicie, silnicia nu este buna, e chiar foarte rea.
Patima, aceasta notiune nici nu merita explicatii, patima este rea in mod evident.

Trecand la a doua afirmatie, sunt de acord cu voi ca placerea ar putea avea o conotatie pozitiva, dar placerea nu are de a face cu inima, placerea e doar un impuls, un reflex al simturilor, o excitatie a nervilor, o reactie bio chimica, necontrolabila si de scurta durata de obicei. Pitacii intotdeauna au evitat acest fenomen. E drept ca uneori accidente aveau loc si ca din neatentie atunci cand lucrau la elaborarea puilor de pitaci, unora dintre pitacii li se intampla sa simta placere. Aceste accidente au fost insa eliminate datorita studiilor medicale intense.
Studiile au fost initiate in momentul in care s-a descoperit ca placerea duce la vicierea iubirii, pitacii cu pasiune erau mult mai atenti la lucruri materiale ( cum ar fi mirosul, textura pielii, ambientul, sunetele etc.) si in timp ei se deprima, obosesc, se blazeaza. – Da avem si noi blazare asa cum aveti si voi. Blazarea la noi ca si la voi se manifesta prin lipsa de interes, prin apatie, prin delasare."

Atunci cand comitetul experimental a incercat sa explice pitacului ca in lumea noastra pasiunea e un lucru sanitar uneori, ca el permite ventilarea energiei continute, ca ea se aplica ca terapie in depresiile din amor, ca compensatie pentru tristete, ca medicament intru uitare, el a fost foarte uimit.

De ce am vrea sa ventilam energia continuta, acumulata. Energia se transforma foarte usor in vise, ori visele sunt ceea ce isi doreste orice pitac. Visele sunt hrana sufletului, sunt combustibilul iubirii. Pentru noi visele nu sunt iluzii asa cum le considerati voi, pentru noi visele sunt realitatea insasi. Sunt ceea ce ne dorim, ce poate fi mai real decat ce iti doresti. Ceea ce iti doresti nu’ti poate fi luat, nu poate fi stricat de ceva din exterior.
Compensatie pentru tristete : asta suna ca si cum ar exista un antidot impotriva pitacilor. Stim cu totii ca asta e caracteristica a pitacilor ; nemafiind tristi ei nu mai sunt pitaci.
Medicament intru uitare - noi nu avem uitare, dupa cum nu avem amintiri, noi avem doar vise. Asta daca eu inteleg exact ceea ce voi intelegeti prin uitare si prin amintiri. Amintirile se refera la experiente care din cate am inteles sunt opusul viselor, experientele sunt in trecut, in nonviitor.

Ca urmare a acestui experiment a reiesit in mod clar diferentele irevocabile si ireconcibiabile intre oameni si pitaci.

Pitacul delegat, subiect al experimentului, a transmis la randul sau rezultatele natiei lui. Pentru moment cooperarea intre oameni si pitaci a fost suspendata. In cazul in care vom obtine noi semnale din partea lui, vom putea continua experimentul. Pana atunci comitetul experimental se dizolva, bugetul de cercetare se suspenda, iar locatia va fii eliberata pentru a servi altor actiuni.

Dizolvatul comitet experimental