Despre motivare si altele

In psychology, motivation refers to the initiation, direction, intensity and persistence of behavior (Geen, 1995). Motivation is a temporal and dynamic state that should not be confused with personality or emotion. Motivation is having the desire and willingness to do something. A motivated person can be reaching for a long-term goal such as becoming a professional writer or a more short-term goal like learning how to spell a particular word. Personality invariably refers to more or less permanent characteristics of an individual's state of being (e.g., shy,extrovert, conscientious. As opposed to motivation, emotion refers to temporal states that do not immediately link to behavior (e.g., anger, grief, happiness).

Intr-adevar motivatia e temporara nu e un perpetuum mobile desi in credinta populara se zice ca odata motivat, omul ramane asa.

Dorinta si vointa de a face ceva - bine alaturate cele 2 notiuni. Dorinta sa fie daca nu e vointa care transforma in actiune, se pare ca schema nu functioneaza.

Oare mie acum ce imi lipseste : dorinta sau vointa, sau poate amandoua ? De fapt cred ca stiu, imi lipseste dorinta, pur si simplu. Sunt intr'un platou dorintional :), un calm ecuatorial de dorinta, un sterp, arid, torid insa nu, gol interval. Intervalul asta insa creste, se lungeste. De'as putea sa'l pun pe un pat de'al lui nea Procust ar fi foarte bine.

Mai sus zice ca opusul lui motivation e emotion : nu prea se verifica, sunt asa de plata, de nesarata, de bored ca nici emotii nu's in stare a avea.

Zice'se ca un comportament naste alt comportament. Oare ce comportament am avut eu de l'a nascut pe asta ? Sau mult mai important care ar fi fost comportamentul corect ?

Si apoi chiar daca as avea vointa ( istoricul demonstreaza ca la capitolul asta stau foarte bine uneori), la ce mi'ar folosi vointa si faptele nascute de ea , cand eu n'as crede in ele, ele ar fi acolo, ar completa lista de to do, ar imbogati curiculum dar nu mi'ar da satietatea necesara, nu mi'ar da automultumirea aia chiar si temporara dupa care cred ca flamanzesc acum. Ar fi un sir, un snur cu multe noduri, un tabel cu multe casute bifate, fara titlu, fara cuprins, fara final, fara concluzie.

Ma amuzam candva, cand un copil spunea ca in viata sunt doua categorii de oameni : cei ce stiu ce vor si cei ce stiu sigur ce nu vor. Eu am fost convinsa ca sunt in prima categorie si pana de curand viata s'a amuzat sa'mi confirme presupunerea. Era suficient sa vreau ca sa se intample, primeai ce'ti doreai, inseamna ca'ti doreai corect, nu ?

Well in ultima vreme cred ca am uitat sa'mi doresc corect, sa'mi doresc ce trebuie, sa'mi doresc ce pot obtine poate ? Sau mi'am zis eu mie ca imi pot dori orice, ca limitele nu mi se aplica, ca pot sa'mi doresc si lucruri rele, ele nu'mi vor face rau - doar pana acum tot ce am dorit mi'a facut bine. Dar problema cu lucrurile rele e ca ele fac rau. Bine, asta daca nu reusesc sa descopar formula care sa anihileze conotatia de rau si bun, care sa faca lucrurile sa fie doar lucruri, neutre, experiente care sa se inoade si sa faca sirul de zile, de clipe, de luni, de saptamani, de ani care e viata.

Nu destinatia e importanta. Drumul, calea catre ea, calatoria e ceea ce conteaza...

Asa o fi ?

Tot pentru lene

Mi'am adus aminte ca lenea mai e o biblioteca cu rafturi de carti pana in tavan, ca e o partida de shopping antidepresie, ca e narghileaua

si plimbatul seara pe racoare pe strazi cu case frumoase.

ihim, si asta e lenea

Pentru lene

Pentru lene


Pentru lene as face orice: D

Pentru lene as gândi, pentru lene as vorbi, pentru lene as cauta, pentru lene as astepta, pentru lene as uita, pentru lene as ierta.

Lenea este atunci cand simti si nu doare, stai si nu conteaza, gandesti si nu te apasa ganduri, visezi si nu obosesti, amani si nu te simti vinovat, ai si nu strangi.

Lenea este caldutza atunci cand e frig si proaspat rece cand e cald. Lenea e confortabila.

Lenea e mare dar nu are greutate, lenea nu are substanta, nu are limite, nu are orizont.

Lenea este.

Lenea e muzica buna, momentele dupa partidele de amor nebune, conversatiile cu prietenii buni, tacerile impreuna cu oamenii dragi, e marea vara, e muntele primavara si toamna, e o mâtza care toarce, e un caine care’ti cauta mana cu botul, e copilul cand doarme, e o pictura frumoasa, o carte buna, o cafea aromata, o tigara de foi, bucata de cer de la campie, e cortul montat sus pe creasta la asfintit, e focul din semineu si fotoliul de piele, e hamacul, e puntea vasului, e valul mic si briza , e sacul de dormit si rucsacul desfacut in mijlocul casei, e varful degetelor mangâicioase, e iarba verde si libelula pe nufar, e rata aia mica maronie si bobocii ei pe lac, e ziua de la serviciu in care n-ai realizat nimic, dar te simti bine, lenea e acum pentru mine cele 60 de mailuri din inbox necitite (well, da !), lenea e zambet.

Sa fie lene si sa fie multa !

A fost odata un pitac continuarea

Cum prima parte a povestii pitacului nu s-a vrut publicata in continut ci doar ca titlu, nu vom stii niciodata cum de veni vorba despre pitac, ce este el sau ce si-ar dori.

Ne amintim doar ca pitacul era trist si duios, ca avea derminime care’i permiteau inimii sa intuiasca, sa pipaie realitatea. Si ne mai amintim ca el spunea cum ca pasiunea ar fi « un lucru rau, foarte rau ».

Ne vom focusa deci asupra acestui aspect. Vom prezenta concluziile investigatiilor noastre, dar vom lasa pe alocuri cuvantul si pitacului. Asta doar pe portiunile relevante.

Experimentul

S-a prezentat pitacului nostru urmatorul extras din DEX precum si cateva citate ale unor mari personalitati umane.

PASIÚNE, pasiuni, s.f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. Dorinţă, aspiraţie. 3. Dragoste puternică faţă de o persoană (de sex opus). 4. Tendinţă puternică şi nestăpânită însoţită de o preocupare excesivă şi obsedantă pentru satisfacerea unor dorinţe (reprobabile); patimă, viciu. S. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparţinând acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.

PASIÚNE s. 1. v. entuziasm. 2. patimă, (înv.) împătimire. (O iubeşte cu ~.) 3. sentiment, simţire, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cântat cu ~.) 4. slăbiciune. (~ lui e teatrul.) 5. nărav, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 6. v. patimă.

PASIÚNE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, părtinire, schingiuire, schingiuit, subiectivism, suferinţă, supliciu, tortură.

Pasiune ≠ plictispasiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni

PASIÚN//E ~i f. 1) Sentiment de afecţiune puternică şi durabilă (pentru cineva sau pentru ceva); patimă; dragoste. 2) Obiect sau cauză a unui astfel de sentiment. [G.-D. pasiunii; Sil. -si-u-] /

Pus sa aleaga dintre aceste definitii pitacul a ales :
Sentiment foarte puternic, generat de o dorinţă arzătoare sau de o înclinare irezistibilă; patimă.
Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată.

Pus sa explice alegerea sa iata raspunsul sau : “in primul rau sa ne oprim la dorinta, dorinta in sine este un lucru rau, dorinta nu e duioasa, apoi la ce te face sa te gandesti arzator, la foc nu ? ori focul nu este bland, focul arde, parjoleste, focus reduce, focul transforma, focul schimba, ori schimbarea nu este buna. Absolut deloc. Cine vrea asha ceva ?
Apoi, inclinare irezistibila da ? trecem peste inclinare, care nici ea nu poate fi un lucru bun devreme ce reprezinta o deviere si ne oprim la irezistibila, asta inseamna careia nu I se poate rezista, ori asta inseamna silnicie, silnicia nu este buna, e chiar foarte rea.
Patima, aceasta notiune nici nu merita explicatii, patima este rea in mod evident.

Trecand la a doua afirmatie, sunt de acord cu voi ca placerea ar putea avea o conotatie pozitiva, dar placerea nu are de a face cu inima, placerea e doar un impuls, un reflex al simturilor, o excitatie a nervilor, o reactie bio chimica, necontrolabila si de scurta durata de obicei. Pitacii intotdeauna au evitat acest fenomen. E drept ca uneori accidente aveau loc si ca din neatentie atunci cand lucrau la elaborarea puilor de pitaci, unora dintre pitacii li se intampla sa simta placere. Aceste accidente au fost insa eliminate datorita studiilor medicale intense.
Studiile au fost initiate in momentul in care s-a descoperit ca placerea duce la vicierea iubirii, pitacii cu pasiune erau mult mai atenti la lucruri materiale ( cum ar fi mirosul, textura pielii, ambientul, sunetele etc.) si in timp ei se deprima, obosesc, se blazeaza. – Da avem si noi blazare asa cum aveti si voi. Blazarea la noi ca si la voi se manifesta prin lipsa de interes, prin apatie, prin delasare."

Atunci cand comitetul experimental a incercat sa explice pitacului ca in lumea noastra pasiunea e un lucru sanitar uneori, ca el permite ventilarea energiei continute, ca ea se aplica ca terapie in depresiile din amor, ca compensatie pentru tristete, ca medicament intru uitare, el a fost foarte uimit.

De ce am vrea sa ventilam energia continuta, acumulata. Energia se transforma foarte usor in vise, ori visele sunt ceea ce isi doreste orice pitac. Visele sunt hrana sufletului, sunt combustibilul iubirii. Pentru noi visele nu sunt iluzii asa cum le considerati voi, pentru noi visele sunt realitatea insasi. Sunt ceea ce ne dorim, ce poate fi mai real decat ce iti doresti. Ceea ce iti doresti nu’ti poate fi luat, nu poate fi stricat de ceva din exterior.
Compensatie pentru tristete : asta suna ca si cum ar exista un antidot impotriva pitacilor. Stim cu totii ca asta e caracteristica a pitacilor ; nemafiind tristi ei nu mai sunt pitaci.
Medicament intru uitare - noi nu avem uitare, dupa cum nu avem amintiri, noi avem doar vise. Asta daca eu inteleg exact ceea ce voi intelegeti prin uitare si prin amintiri. Amintirile se refera la experiente care din cate am inteles sunt opusul viselor, experientele sunt in trecut, in nonviitor.

Ca urmare a acestui experiment a reiesit in mod clar diferentele irevocabile si ireconcibiabile intre oameni si pitaci.

Pitacul delegat, subiect al experimentului, a transmis la randul sau rezultatele natiei lui. Pentru moment cooperarea intre oameni si pitaci a fost suspendata. In cazul in care vom obtine noi semnale din partea lui, vom putea continua experimentul. Pana atunci comitetul experimental se dizolva, bugetul de cercetare se suspenda, iar locatia va fii eliberata pentru a servi altor actiuni.

Dizolvatul comitet experimental

A fost odata un pitac