Adevar-minciuna

A fost odat' ca niciodat' un mare adevar turbat.
Era turbat de neagra turbare,
Caci nu putea ghici de'i fericit ori i se pare,
Nici nu stia de'i adeva au ba.
Intreba intr'una, dar nu se lamurea.
Primea raspunsuri vagi, sau aproximative,
Nesatisfacatoare, desi declarative.

Minciuna in schimb era linistita.
Nu avea probleme, caci n'avea constiinta.
Era calma si lina si invaluitoare,
Nu se straduia si era perfect convingatoare.

Oricine stie ca agitatia e suspecta,
Ca nu poti avea incredere in ea,
Ca denota o situatie abjecta,
Prin urmare adevarul agitandu-se,
Vrand sa inteleaga, sa stie, stresandu-se,
Nu reusea decat sa devina si mai putin veridic,
Sa se indoiasca de sine si fatidic,
Sa sfarseasca prin a deveni minciuna,
Pentru ca ea e blanda, draguta si buna.
Nu te obliga, nu te macina si nu te incrunta.
Te lasa sa faci ce vrei si te asculta
Apoi spune frumoase povesti,
Ppe care le doresti,
Si n'ai cum sa refuzi, sa te impotrivesti.
Plus ca buna crestere spune:
Ca unei adevarate doamne
Nu poti impune,
N'o poti acuza, brusca,
Brutaliza.
O adevarata dama prezinta incredere,
Buna crestere nu'i permite nici ei si nici tie
Sa fiti grosolani, sa dati dovada de badaranie.

Iata cum in lume, cu timpul adevarurile se transforma
Ce e usor de crezut, chiar daca e minciuna,
Devine adevarat, dupa cum adevarul care doare,
Minciuna e acuzat a fii, in gura mare.