Neam- Romani si altele

Dupa cum se vede am ales Romani cu R majuscula – era sa zic R mare.

E curios cum unele natii aleg sa denumeasca popoarele scriindu-le cu majuscula, dand astfel unui grup individualitate, referindu-se la el ca la o singura persoana, considerand prin urmare ca poate fi caracterizata in mod unic si total diferit de celelalte natii, uitand sa se gandeasca la fiecare om al grupului respectiv.

O alta curiozitate e faptul ca prin majuscula se vadeste respect. Aici noi, romanii alegem minuscula din categoria : caprele, vacile, florile, copacii, scaunele, casele, romanii, englezii, francezii.

Lasand deoparte de ce ceilalti fac altfel as vrea sa inteleg de ce noi, Romanii facem asa – revin la majuscula pentru ca o consider meritata.
Putem invoca cultele care preamaresc natura, iar noi prin originile noastre de preindoeuropeni – asta e cea mai amuzanta descriere a noastra apropo- ne califica la a nu preamari omul, neamul mai mult decat am preamari un copac, o floare, un animal.

Putem de asemenea invoca nepasarea, de ce mi-as opri atentia asupra unui neam decat asupra a orice altceva,
De asemenea am putea spune ca notiunea de neam la noi e termen de injurie – natia ma-tii de exemplu.
Si asta face trecerea la respectul pentru altul, pentru diversitate si diferenta, pe care noi nu- l arboram in majuscule. Poate ca nu-l avem sau poate ca stim mai bine ca de fapt neamul ca si nationalismul sunt notiuni inventate
…. Ca oamenii sunt oameni sau neoameni indiferent de nationalitatea lor si ca gruparea asta statistica pe care o invatam inca de mici incepand cu rudele, vecinii, colegii, strainii nu e decat unul din multele repere dar si limite pe care ni le stabilim pentru a ne proteja. Oamenii ca si animalele de alftel, au nevoie de un perimetru sigur in care sa evolueze. El este marcat pentru o mai usoara si uniforma recunoastere. Si ca si animalele, oamenii au paznicii lor care stau la granita si vegheaza trecerea dintr-o parte in alta sau mai bine zis netrecerea.

E teama de necunoscut sau doar comoditatea – pana aici m-am luptat, am cercetat, deplasat , e suficient, ne ajunge. Nu vreau mai mult dar nici mai putin.

Revenind la oamenii sunt oameni oriunde si oricand : afirmatia asta e adevarata atat timp cat facem abstractie de conditionarea sociala. Evident genetica are multe de spus aici si se pare ca si mediul. Si totusi centrele cosmopolite demonstreaza afirmatia initiala. Intr-un Newyork ai chinezi, japonezi, europeni, africani, sud americani si toti gandesc la fel, au aceleasi dorinte de reusita, siguranta, iubire. Si toti au comportament diferit de ai celor din zona nativa.

Bun, am vorbit despre neam, am vorbit despre altele, ar mai trebui vorbit un pic despre romani – cu minuscula ca stiu ai nostrii ce stiu :D

Ai nostrii: toti cei care se incadeaza in grupul nostru din simplul motiv ca s-au nascut pe acelasi teritoriu. Nu, nu e chiar atat de simplu. Poti sa te nasti in aceasi areal dar iti trebuie mai mult ca sa fii declarat parte a neamului rezidand acolo.
Ce-ti trebuie ? Uneori doar culoarea pielii, alteori religia dar mai mult decat atat iti trebuie parintii, iti trebuie arborele genealogic. Iar arborele asta genealogic are capacitatea ca in loc sa simplifice sa complice apartenenta la un neam. Aici functioneaza proverbul buturuga mica rastoarna carul mare, Adica daca un stra-strabunic a fost de alt neam, deja tu nu mai apartii niciuneia dintre natii. Poti oricand spune ca apartii ambelor dar trebuie ca si societatea sa fie de acord cu asta. E de acord atunci cand stra strabunicul a fost simpatic, a avut un comportament proverbial, a uluit membrii clanului in care intra si anecdote despre viata lui au fost transmise generatie dupa generatie mai departe.

Deci iata cum neamurile se judeca de fapt dupa comportamentul indivizilor. E doar o problema de statistica daca perceptia neamului A despre neamul B e una pozitiva sau negativa. Algoritmul se rezuma la cati B buni au interactionat cu A fata de cati B rai au interactionat cu A.

Romanii au avut comoditatea sa inteleaga faptul ca omul sfinteste locul si ca fiecare are de dat si de luat in grup si atat timp cat balanta schimbului astuia e suportabila si pentru individ si pentru grup putem convietuii cu totii in pace.
A mai ajutat si faptul ca ne place sa facem haz de necaz si misto de toti si toate, inclusiv de sine. Nu te lua prea in serios si totul o sa fie bine, e ceea ce ar trebui sa intelegem cu totii. Si asta nu ar trebui sa interfereze negativ cu dorinta de succes sau instinctul de supravietuire, ba dimpotriva.
Apoi barfa a fost o supapa extraordinara. In loc sa-ti declari nemultumirea sau dezacordul persoanei in cauza o faci altora. Cum atunci cand oamenii sunt in dezacord cu altcineva decat cu tine, nu te simti atacat si cum ce nu stii nu-ti poate face rau. pacea si armonia grupului mare a fost asigurata.

Cam atat despre cele enuntate in titlu. Recitind ce am scris ma amuz constatand ca desi intentia mea era sa vorbesc despre politica si demiterea presendintelui ca fenomen al romanismului, a iesit cu totul si cu totul altceva zic eu.

V.