Proza scurta care e articolul de ziar si scurt metrajul care e publicatatea

Dimineata, in metrou citesc ziarul sau una din revistele alea de femei cu barfe si retete. In metrou, nu in autobuz ca am rau de masina si apoi, prietenii mei din sudul Bucurestiului nu ar tolera ca ziarul meu sa ii impiedice sa se tolaneasca pe cele 3 bare disponibile. Plus ca nu e politicos J

Deci in fiecare dimineata, citesc ceva, pentru ca imi place sa citesc si nu-mi place sa ma gandesc la munca in drum spre munca.

Decat sa ma gandesc la necazurile mele, in spirit pur romanesc, mai bine citesc depre necazurile altora. Plus ca asta te inarmeaza cu o tolba de subiecte lejer amuzante, care sa-ti permita sa intretii conversatii la fel de lejere cu oameni pe care nu-I cunosti, dar trebuie sa-I socializezi.

De cand nu mai am televizor, de cate ori cand ajung in casa unor prieteni ce inca il au, sunt fascinata de scurt metrajul care este pauza de publicitate. Ma uit ca un copil la ecranul colorat cu oameni frumosi, bogati, bronzati, la gospodinele perfecte si produsele minune, ascult jingleurile inspirat sau neinspirat alese, dar care oricum ma captiveaza.

Si toate astea ma sperie. Ma mai sperie si faptul ca in relatia cu oamenii nu mai am rabdarea sa ascult povestile lungi cu introducere cuprins si incheiere. De cele mai multe ori vreau rezumatul cuprinsului, asta in cazul in care nu vreau direct incheierea. Atentia nu mai ramane acolo cu mine decat cam cat dureaza cititul unui articol de revista sau o pauza de publicitate. Ce dureaza mai mult e cenzurat sa incapa in acelasi spatiu. Sau ignorat cu desavarsire, ca tot e la moda multitaskingul.

Numai ca fata de oameni nu poti aplica multitaskingul, secretul eficientei. Oamenii sunt gelosi si imprevizibili. Oamenii se cred speciali si vor resurse de atentie si afectiune dedicate lor. E ca intr-un service level agreement, daca tot e sa folosesc un termen corporatist.

Si se pare ca scurtimea si concizia sunt viitorul. Relatii scurte, prietenii scurte, mesaje scurte, mese scurte, vacante scurte. Doar copii nu pot fi scurti, ei se livreaza cu ghid de utilizare ce merge pana la cel putin 18 ani. O solutie insa exista si pentru ei, outsourcingul care e bona. Sau bonele, bunicile, rudele, prietenii, taberele, bursele prin strainataturi etc.


Acum trebuie sa ma opresc ca deja mi-am depasit targetul de scurtime