luni, 2 aprilie 2007

Jurnalul nejurnal


De fiecare data cand am auzit de cineva care isi tine un jurnal, am zambit ironic.

Jurnalul e pentru oameni singuri. Jurnalele sunt pentru cei incapabili sa traiasca sau pentru cei ce trebuie sa se planga cuiva si nu au cui.
Sunt pentru cei care nu au prieteni, sunt pentru cei loviti si capabili sa loveasca.
Si mai stiu ca hartia nu roseste si nu judeca.
Stiu ca pus pe hartie gandul are tendinta sa devina secret sau pacat. Ca jurnalele se ascund, se tin sub lacat deghizate in diverse forme.

Jurnalul e biblia personala. Esti personajul principal si tot ce ai spus acolo e adevarul absolut.
Jurnalele se presupune ca sunt sincere. Sinceritatea se pare insa ca se vrea ascunsa
A tine un jurnal e ca a face sex in locuri publice. Nu vrei sa fie descoperit si totusi, daca …?

Jurnalul e viata ta, de fapt e ceea ce crezi tu ca e viata ta. Intr-un jurnal nu scrii tot ce ti se intampla, scrii doar ce te marcheaza, in mod predominant mai mult fericirile sau tristetile.

Scrii razbunarile indelung rumegate sau iubirile ascunse. Scrii ce vrei sa faci, nu neaparat cum vrei sa faci. Dar de cele mai multe ori nu scrii asta, pentru ca din pacate jurnalul este o dovada. Dovada a ceea ce n-ai putut face. Dovada a ceea ce nu esti. Dovada incapacitatii, nefericirii tale.


Jurnalul cere asiduitate, jurnalul cere fidelitate, deci jurnalul e ca si o casatorie. Si se pare ca de fiecare data cand se indragostesc in viata reala si li se raspunde sentimentelor, oamenii divorteaza de jurnale. Le arunca pe undeva printr-un sifonier, pitit de unde nu-l mai scoti decat daca din intamplare te-ai decis sa schimbi mobila.

Si atunci, la fel ca un partener inselat, are tendinta sa se razbune. Sa-ti reproseze trecutul, sa te ameninte cu stricarea fericirii prezente. Sa tot repete “si doar ti-am spus eu..”

Acestea fiind zise stau si ma intreb, ceea ce fac eu acum nu e a tine un jurnal ? Nu inseamna a insela faptele cu vorbele, a trada viata cu gandul ?

Clar nu J, sau neclar da. Cica asta este ceea ce fac scriitorii.



Dar eu nu sunt scriitor.

tastatorul de cuvinte

Un comentariu:

Ade spunea...

io zic ca aici pe "nervi..." nu tii jurnal... ci te uiti cu coada ochiului in oglinda. Foarte delicata operatiune.

zic ca jurnalul ii pentru toata lumea, mah, pt singurei, singuratici, pt nu neaparat singuri, dar foarte pedanti, sa zicem. Ia de cauta jurnalul lu' Maiorescu. Berbant fromos, cautat de fumei, vreo 2 casnicii, deloc singur sau singuratic vreodata. A tinut jurnal de la nu mai stiu, 14 ani? Sau Dali, narcisist de pus in rama - "Jurnalul unui geniu" cu episod inclusiv despre mersu' la buda? Cui naiba ii pasa ce facea el in buda, acuma? Come on... :D