ce fac

eu cu viata mea ?
ce fac ce fac ce fac
parca am murit si sunt acum doar fantoma a ceea ce a am fost
nici nu mai stiu daca am fost vreodata ceva pentru cineva
pentru mine
sunt amorfa
ma doare golul din mine
ma dor incheieturile gandurilor mele
au imbatranit si nu folosesc nimanui
vreau sa fiu luata in brate
vreau sa fiu jughinita
vreau sa fiu pereche
nu vreau singura
nu vreau nici minciuna
nici resturi
vreau un tot al meu
vreau sa nu mai astept
vreau sa-i fie sufletului meu cald si bine
mereu , nu doar minute furate, nu doar ore in care impart ce nu-i al meu cu altii, altele, mereu mai importante, mereu corecte, mereu mai in drept decat mine
ma doare al naibii si sunt deja jucaria stricata care nu mai are decat o singura miscare pe care o poate executa corect fara sa se dezarticuleze

reusisem sa repar jucaria asta, a durat cateva luni reparatie, dar cat de mult se poate un om minti pe el insusi? pentru cat timp?

stii ce ma sperie? ca si daca ma opresc din asteptare, si daca inlatur raul meu curent, si daca spun gata, nu imi va fi mai bine. Mi-e teama ca nu voi mai vrea nimic niciodata, mi-e teama ca voi trai din obligatie si pentru altii.
Mi-e teama ca deja mi-am pierdut gustul vietii.

Aproape nu mai vreau nimic, doare al naibii sa vrei si sa nu primesti. si apoi dupa o vreme te obisnuiesti cu neprimitul si nu mai vrei nimic nicicum.
as vrea sa nu mai fiu eu
sau sa fiu eu de acum 5 ani, 10 ani, 15 ani.

nu mai vreau nimic

e trist

de fapt nu e nici cum

nu mai am gust, miros, pipait

sunt nimic
incolor