Au fost odata dorinte, temeri, aspiratii,suparari, bucurii, lucruri extraordinare sau banale, care se doreau povestite oamenilor.
Ele se iveau de obicei la moment de odihna, de gand, de lene, de huzur, dar si de foame, frig si frica.
Povestile nu se nasc dintr-o data. Ele se nasc pas cu pas, fir cu fir, bob cu bob. Azi asa, maine asa pana povestea e gata :D
Povestile n-au acelasi final mereu, dupa cum n-au nici acelasi inceput.
Povestile din sud sunt altfel decat povestile din nord. Povestile de la cald sunt altfel decat povestile de la frig.
POvestile din padure, atfel decat povestile din campie. Povestile din afara altfel decat cele dinauntru.
De ce sunt ele diferite ? Nu doar datorita cadrului natural, desi asta tete face mai bland sau mai rau, mai lenes sau mai zorit, mai infometat de tot si toate sau mai modest. Dar si prin oamenii de acolo care aleg sa le spuna.
Povestitorii nu sunt neaparat cei care creaza povestea sau care traiesc povestea. Caci avem si povesti traite, care n-au fost dintotdeauna povesti. Ele au inceput prin a fii realitate, extraordinara, diferita, neasteptata, greu repetabila, dar realitate.
Povestitorii sunt cei ce duc mai departe povestea, care hraneste animalul dinauntru numit suflet.
Ei sunt amenintatori sau promitatori dupa cum ne dorim noi sa fie. Caci ei spun povestile doar la cererea noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu