Trebuie sa scriu, trebuie sa scriu, trebuie sa scriu.
O sa scriu, o sa scriu, o sa scriu.
Oase in ochi - asa zicea bunica mea de cate ori scoteam un "o sa" pe gura. O sa e moarte viitorului, e faptul omorât in fasa. E caldutul si comodul o sa. Acum nu mai trebuie sa ma conving sa fac. Sunt convinsa deja, a mai ramas doar pasul mic ,furnicesc, de a face. Dar furnica asta ori e mamut ori e mealca - merge incet, incet, incet.
"Omul trebuie" - asta's eu. Trebuie e motorul meu. De ce trebuie, cui trebuie, cand trebuie - nu-mi bat capul cu detalii. E trecerea la nervii din stomac la faptul care'i calmeaza. Sau naste altii...
Valentina mama, trebuie sa inveti, sa reusesti in viata, ca mai sunt si astea mici care au nevoie de ajutor
Trebuie ai un serviciu, trebuie sa ai o cariera, trebuie sa ai o casa, trebuie sa ai o familie, trebuie sa ai prieteni, trebuie , trebuie, trebuie...
De ce ar trebui deci sa scriu, am suficienti de trebuie pana acum. Trebuie sa scriu e trebuie al meu, propriu.
Daca tot am luat asupra'mi atatia trebuie nepersonali, imi trebuia si mie un trebuie al meu. Dar tocmai pentru ca e al meu e cel mai greu.
Ca "trebuie" propriu sa creasca mare ii trebuie timp, ii mai trebuie rabdare, dispozitie, umor, suparare, ambitie, tristete, ingamfare, condescenta. Ii trebuie vointa sau doar pasiune.
Pasiune. Asta e un cuvant mare, ma si mir ca incape pe pagina. Pasiunea e iarasi un trebuie al meu personal. Dar asta e alta poveste cu alte personaje.
Acu' sa revin la primul trebuie si la nervii de primavara.
Definitie nervi de primavara : atunci cand se schimba lumea, se face soare, energiile curg si cresc.
Daca se face soare inseamna ca e vesel si bucuros. Si plin de energie. Si vorbeste tare. Si alearga. Si miroase frumos. Si e cald. Si nadusha. Si oboseste, se culca in iarba, respira si e fericit. Cum cine ? Trebuie al meu.
Trebuie al meu e lenesh.
Lene latifundiara : ma bantuie expresia asta de cand o floarea soarelui zapacita mi l-a trecut in profilul psihologic. Evident mi-a placut si mi l-am insusit.
Luate pe rand avem LENE si avem LATIFUNDIAR.
Acum lene stim cu toti ce e : nefacerea. Lenea isi e suficienta siesi. Lenea nu are nevoie de confirmari. Lenea nu are obiective. Lenea e multumita. Lenea e un intreg. E completa adica intreaga. Lenei nu'i lipseste nimic.
Ce e insa cu latifundiar si ce legatura are cu lenea. Latifundiarii sunt cei ce au, adica nici ei nu au nevoie de confirmari si nu au obiective, si ei sunt multumiti. Cred ca sunt un latifundiar care are deja in nici un caz unul care acumuleaza. Latifundiile mele sunt gandurile altceva nic'.
Ganduri latifundii ... ganduri mari, vaste, carora nu li se vede orizontul, ganduri cu vii, cu livezi, cu flori, cu cirezi, cu pasari, cu lacuri, cu valcele si paduri, ganduri posesive dar si generoase vorba ceea ca sa ai trebuie sa dai .
Hopa, inca un trebuie ... dar n'are nica acush am leacul pentru el
SCRIU SCRIU SCRIU
